iobag — IOBÁG, iobagi, s.m. Ţăran dependent de stăpânul feudal, obligat să facă acestuia prestaţii în muncă, în natură sau în bani şi legat de pământ (fără drept de strămutare); şerb, rumân, vecin. – Din magh. jobbágy. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
şerbi — ŞERBÍ, şerbesc, vb. IV intranz. (înv.) A servi ca şerb, a fi şerb. – Din şerb. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ŞERBÍ vb. v. iobăgi. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime ŞERBÍ vb … Dicționar Român
feudalism — FEUDALÍSM s.n. 1. Ansamblul raporturilor, întemeiate pe fidelitatea personală, dintre suzeran şi vasal. 2. Organizare social economică care, în concepţia materialist istorică, urmează după sclavagism şi precedă capitalismul şi în care baza… … Dicționar Român
iobăgime — IOBĂGÍME s.f. Totalitatea iobagilor; mulţime de iobagi. – Iobag + suf. ime. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 IOBĂGÍME s. (ist.) rumânime. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime iobăgíme s. f., g. d. art. iobăgímii … Dicționar Român
iobăgire — IOBĂGÍRE s.f. Acţiunea de a iobăgi şi rezultatul ei; fel de a munci al omului aflat în stare de iobag. – v. iobăgi. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 iobăgíre s. f., g. d. art. iobăgírii Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar… … Dicționar Român
iobág — s. m., pl. iobági … Romanian orthography
clacă — CLÁCĂ, clăci, s.f. 1. Formă caracteristică a rentei feudale, constând din munca gratuită pe care ţăranul, fără pământ, era obligat să o presteze în folosul stăpânului de moşie. ♢ expr. Lucru de clacă = lucru făcut fără tragere de inimă, de… … Dicționar Român
decima — DÉCIMA1 s.f. (În evul mediu, în Transilvania) Dijmă plătită Bisericii catolice de către ţăranii liberi, iobagi, târgoveţi şi micii nobili. – cuv. lat. Trimis de dante, 30.04.2008. Sursa: DEX 98 DECIMÁ2, decimez, vb. I. tranz. 1. (În Roma antică … Dicționar Român
feudal — FEUDÁL, Ă, feudali, e, s.m., adj. 1. s.m. Stăpân de pământ; mare proprietar de pământ. 2. adj. Care aparţine feudalului (1) sau feudalismului, privitor la feudal sau la feudalism, specific feudalismului. ♢ Orânduire feudală = feudalism. [pr.: fe… … Dicționar Român
feudă — FEÚDĂ, feude, s.f. (În evul mediu) Moşie, domeniu, provincie pe care vasalul o primea în stăpânire de la seniorul său, în schimbul anumitor obligaţii şi pe care o lucra cu ţăranii iobagi; fief. [acc. şi: féudă. – var.: (înv.) feúd s.n.] – Din it … Dicționar Român
