- feudal
- FEUDÁL, -Ă, feudali, -e, s.m., adj. 1. s.m. Stăpân de pământ; mare proprietar de pământ. 2. adj. Care aparţine feudalului (1) sau feudalismului, privitor la feudal sau la feudalism, specific feudalismului. ♢ Orânduire feudală = feudalism. [pr.: fe-u-] – Din it. feudale, fr. féodal.Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX '98feudál adj. m., s. m. (sil. fe-u-), pl. feudáli; f. sg. feudálă, pl. feudáleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficFEUDÁL1 feudali m. ist. Mare proprietar de pământ, care exploata munca ţăranilor iobagi. [Sil. fe-u-] /<lat. feodalis, fr. féodalTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXFEUDÁL2 feudală (feudali, feudale) 1) Care ţine de feudalism; propriu feudalismului. Rămăşiţe feudale. 2) Care se bazează pe principiile feudalismului. Societate feudală. 3) Care este caracteristic pentru o feudă. [Sil. fe-u-] /<lat. feodalis, fr. féodalTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXFEUDÁL, -Ă adj. Referitor la feudalism, propriu feudalismului; în legătură cu o feudă. ♢ Orânduirea feudală = feudalism. // s.m. Nobil, proprietar al unei feude, care are vasali şi care la rândul său este subordonat unui suzeran; feudatar. [pron. fe-u-, var. feodal, -ă adj. / cf. it. feudale, fr. féodal].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNFEUDÁL, -Ă I. adj. referitor la feudal(ism) sau la feudă. o orânduirea feudală = feudalism. II. s. m. nobil, proprietar al unei feude; feudatar. (< it. feudale, fr. féodal)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.