- instanţă
- INSTÁNŢĂ, instanţe, s.f. (Şi în sintagma instanţă judecătorească) Organ de stat însărcinat cu soluţionarea litigiilor dintre persoanele fizice sau dintre acestea şi persoanele juridice. ♢ expr. În ultimă instanţă = în cele din urmă, până la urmă, nemaiavând altă cale. – Din fr. instance, lat. instantia.Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX '98INSTÁNŢĂ s. (jur.) justiţie. (S-a prezentat în faţa instanţă.)Trimis de siveco, 29.09.2008. Sursa: Sinonimeinstánţă s. f., g.-d. art. instánţei; pl. instánţeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficINSTÁNŢ//Ă instanţăe f. Organ de stat însărcinat cu aplicarea justiţiei. ♢ Primă instanţă primă treaptă în ierarhia jurisdicţiei. În ultimă instanţă în cele din urmă; până la urmă. /<fr. instance, lat. instantiaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXINSTÁNŢĂ s.f. Organ de stat însărcinat cu aplicarea justiţiei; autoritate judecătorească. ♢ În ultimă instanţă = până la urmă. [cf. fr. instance, it. istanza, lat. instantia < in – în, stare – a sta].Trimis de LauraGellner, 04.08.2006. Sursa: DNINSTÁNŢĂ s. f. organ de stat însărcinat cu judecarea cauzelor civile şi penale; autoritate judecătorească. o în ultimă instanţă = până la urmă. (< fr. instance, lat. instantia)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.