improprietate

improprietate
IMPROPRIETÁTE, improprietăţi, s.f. Lipsă de proprietate în folosirea unui termen, a unei construcţii. [pr.: -pri-e-] – Din fr. impropriété, lat. improprietas, -atis.
Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Improprietate ≠ proprietate
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

improprietáte s. f. (sil. -pri-e-), g.-d. art. improprietăţii; pl. improprietăţi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

IMPROPRIET//ÁTE improprietateăţi f. Lipsă de proprietate în folosirea unui termen, a unei construcţii lexicale. /<fr. impropriété, lat. improprietas, improprietateatis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

IMPROPRIETÁTE s.f. Lipsă de proprietate a unui termen. [pron. -pri-e-. / cf. fr. impropriété].
Trimis de LauraGellner, 26.07.2006. Sursa: DN

IMPROPRIETÁTE s. f. caracter impropriu, necorespunzător; lipsă de proprietate a unui termen. (< fr. improprieté)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • improprietáte — s. f. (sil. pri e ), g. d. art. improprietäţii; pl. improprietäţi …   Romanian orthography

  • improprietà — im·pro·prie·tà s.f.inv. CO 1. mancanza di precisione e proprietà nell esprimersi e nello scrivere: esprimersi con improprietà di linguaggio Sinonimi: inesattezza. Contrari: correttezza, proprietà. 2. vocabolo o espressione o costrutto scorretto:… …   Dizionario italiano

  • lovi — LOVÍ, lovesc, vb. IV. 1. tranz., intranz. şi refl. A (se) atinge cu putere, a (se) izbi. ♦ tranz. A bate. ♦ tranz. fig. A aduce prejudicii, pagube; a atinge, a leza. 2. tranz. şi refl. A (se) atinge (fără violenţă). 3 …   Dicționar Român

  • proprietate — PROPRIETÁTE, proprietăţi, s.f. 1. Stăpânire deplină asupra unui bun; (concr.) bun material stăpânit, mai ales pământ (agricol) sau imobil, în baza unui drept recunoscut. ♢ Proprietate literară (sau artistică) = drept de care se bucură un autor de …   Dicționar Român

  • propriu — PRÓPRIU, IE, proprii, adj. 1. Care aparţine în mod exclusiv cuiva; personal. ♢ Nume (sau substantiv) propriu = nume care se dă unui lucru sau unei fiinţe spre a le deosebi de alte lucruri sau fiinţe din aceeaşi categorie şi care se scrie cu… …   Dicționar Român

  • tấnăr — tînăr ( ră), adj. – 1. June. – 2. Fraged. – var. tiner. Mr., megl. tinir. istr. tiner. lat. tĕnĕr, prin intermediul formei populare *tĕnĕrus (Puşcariu 1734; REW 8645), cf. it. tenero, prov. tenre, fr., cat. tendre, sp. tierno, port. terno. Despre …   Dicționar Român

  • undă — ÚNDĂ, unde, s.f. I. 1. Cantitate dintr o masă de apă care face o mişcare ritmică uşoară de ridicare şi coborâre formând ondulaţii la suprafaţa apei; p. ext. apă (curgătoare sau stătătoare). ♦ Şuvoi, torent. ♦ Ploaie, ninsoare etc. care cade în… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”