impozit

impozit
IMPÓZIT, impozite, s.n. Plată obligatorie stabilită prin lege, pe care cetăţenii, instituţiile etc. o varsă din venitul lor în bugetul statului; dare. ♦ (În trecut) Bir. – Din lat. impositum (cu sensul fr. impôt).
Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

IMPÓZIT s. bir.
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

impózit s. n., pl. impózite
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

IMPÓZIT impozite n. 1) Plată obligatorie, stabilită prin lege, pe care cetăţenii, întreprinderile etc. o varsă din venitul lor în bugetul statului, în conformitate cu anumite norme de impunere; contribuţie. 2) Obligaţie impusă. /<lat. impositum
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

IMPÓZIT s.n. Plată obligatorie către stat pe care trebuie s-o efectueze cetăţenii, organizaţiile economice etc. potrivit anumitor norme de impunere, aceste norme, ca şi natura şi destinaţia impozitelor, depinzând de orânduirea socială. [pl. -te, -turi. / < lat. impositus, cf. it. imposta, fr. impôt].
Trimis de LauraGellner, 25.07.2006. Sursa: DN

IMPÓZIT s. n. plată obligatorie către stat, în bani sau în produse, stabilită prin lege; impunere. (< lat. impositum, după fr. impôt)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • impózit — s. n., pl. impózite …   Romanian orthography

  • oierít — (impozit, creşterea oilor) s. n. (sil.o ie ) …   Romanian orthography

  • bir — BIR, biruri, s.n. 1. Impozitul principal perceput în statele feudale româneşti de la ţărani şi meşteşugari; p. gener. (pop.) impozit. ♢ expr. A da bir cu fugiţii = a dispărea, a fugi (în mod laş) dintr un loc. 2. (înv.) Tribut. – Din magh. bér.… …   Dicționar Român

  • impozita — IMPOZITÁ, impozitez, vb. I. tranz. A impune (3). ♦ A prevedea perceperea unui impozit. – Din impozit. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  IMPOZITÁ vb. (fin.) a impoza. (A impozita un salariu.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • indirect — INDIRÉCT, Ă, indirecţi, te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care nu este direct, care se produce, apare sau se obţine prin mijlocirea cuiva sau a ceva. 2. (lingv.; în sintagmele) Stil indirect sau vorbire indirectă = procedeu sintactic de redare a… …   Dicționar Român

  • progresiv — PROGRESÍV, Ă, progresivi, e, adj. 1. Care înaintează, progresează, se dezvoltă continuu. ♢ Impozit progresiv = impozit care creşte procentual, pe măsura măririi sumei impozabile. (fon.) Asimilare (sau asimilaţie) progresivă = asimilaţie în care… …   Dicționar Român

  • contribuţie — CONTRIBÚŢIE, contribuţii, s.f. 1. Parte cu care cineva participă la o acţiune sau la o cheltuială comună; aport. ♦ expr. A pune la contribuţie = a folosi, a solicita capacitatea cuiva sau a ceva la o acţiune. 2. Impozit; bir. [var.: (înv.)… …   Dicționar Român

  • impune — IMPÚNE, impún, vb. III. 1. tranz. A face ca o idee, o măsură, o directivă etc. să fie acceptate şi urmate; a face necesară îndeplinirea unei acţiuni; a constrânge pe cineva să accepte, să facă ceva; a obliga. 2. intranz. A insufla cuiva respect,… …   Dicționar Român

  • impunere — IMPÚNERE, impuneri, s.f. Acţiunea de a (se) impune şi rezultatul ei. ♦ (fin.) Operaţie fiscală care constă în stabilirea persoanei, a termenului şi a sumei ce urmează să fie plătită statului ca impozit; (concr.) impozit. – v. impune. Trimis de… …   Dicționar Român

  • patentă — PATÉNTĂ, patente, s.f. 1. Drept exclusiv pe care îl are un inventator de a pune în fabricaţie şi în vânzare produsul invenţiei sale; act, diplomă prin care se acordă acest drept; brevet de invenţie. ♦ fig. (ir.) Sistem, procedeu (propriu cuiva).… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”