imobilizat

imobilizat
IMOBILIZÁT, -Ă, imobilizaţi, -te, adj. (Despre fiinţe sau părţi ale corpului) Care nu se poate mişca. ♦ (Despre bunuri materiale) Care nu este folosit, valorificat (acolo unde trebuie). – v. imobiliza.
Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

IMOBILIZÁT adj. v. fixat.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

IMOBILIZÁ//T imobilizattă (imobilizatţi, imobilizatte) 1) v. A IMOBILIZA. 2) (despre bunuri materiale) Care rămâne nevalorificat; neutilizat. /v. a imobiliza
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

IMOBILIZÁT, -Ă adj. Care nu se poate mişca. ♦ (Despre bunuri materiale) Nefolosit, nevalorificat. [pl. -aţi, -ate. / < imobiliza].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • fixat — FIXÁT, Ă, fixaţi, te, adj. Imobil, nemişcat, neclintit. ♦ Hotărât, decis. – v. fixa. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Fixat ≠ nefixat, nedeterminat Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  FIXÁT adj. 1. imobilizat,… …   Dicționar Român

  • legătură — LEGĂTÚRĂ, legături, s.f. I. 1. Legare; mod de a uni două corpuri, prin care se limitează mobilitatea lor relativă şi care permite de obicei transmiterea unor mişcări de la unul la celălalt; joncţiune. ♦ spec. Mod de împletire a firelor de urzeală …   Dicționar Român

  • nemişcat — NEMIŞCÁT, Ă, nemişcaţi, te, adj. Care nu se mişcă sau care nu poate fi mişcat din loc; neclintit, imobil; p. ext. imobilizat. ♦ Ţeapăn, rigid, încremenit; fără viaţă, inert. – Ne + mişcat. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • nămolit — NĂMOLÍT, Ă, nămoliţi, te, adj. Plin de nămol; imobilizat în nămol. [var.: (pop.) nomolít, ă adj.] – v. nămoli. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  NĂMOLÍT adj. v. împotmolit …   Dicționar Român

  • pecetluit — PECETLUÍT1, s.n. Pecetluire. – v. pecetlui. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  PECETLUÍT2, Ă, pecetluiţi, te, adj. 1. Care a fost sigilat, pe care s a aplicat o pecete (1); p. ext. ştampilat; închis, zăvorât. ♦ (pop.) Astupat ermetic… …   Dicționar Român

  • proţăpit — PROŢĂPÍT, Ă, proţăpiţi, te, adj. (fam.) 1. Care este fixat; nemişcat, ţeapăn. ♦ fig. (Despre oameni) Sigur de sine; îngâmfat. 2. (Despre gură) Căscat, înţepenit. – v. proţăpi. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  PROŢĂPÍT adj. v.… …   Dicționar Român

  • scaun — SCÁUN, scaune, s.n. I. 1. Mobilă (de lemn, de metal etc.) cu sau fără spetează, pe care poate să şadă o singură persoană. ♢ Scaun de tortură (sau de supliciu) = dispozitiv în formă de scaun pe care, în vechime, era imobilizat cel supus torturii.… …   Dicționar Român

  • întroienit — ÎNTROIENÍT, Ă, întroieniţi, te, adj. Cufundat, imobilizat în zăpadă, înzăpezit. [pr.: tro ie ] – v. întroieni. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ÎNTROIENÍT adj. v. înzăpezit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • înzăpezit — ÎNZĂPEZÍT, Ă, înzăpeziţi, adj. (Despre drumuri sau locuri) Care este acoperit cu zăpadă; care a devenit impracticabil din cauza zăpezii; troienit, întroienit. ♦ (Despre vehicule; p. ext. despre călători) Care este imobilizat, înfundat, blocat în… …   Dicționar Român

  • ţintui — ŢINTUÍ, ţintuiesc, vb. IV. tranz. 1. A prinde, a înţepeni, a fixa, a bate ceva cu cuie, cu ţinte; a pironi. ♢ expr. A ţintui (pe cineva) la stâlp (sau la stâlpul infamiei) = a supune (pe cineva) oprobriului public, a înfiera. ♦ A înfige, a bate… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”