iluzioná — vb. (sil. zi o ), ind. prez. 1 sg. iluzionéz, 3 sg. şi pl. iluzioneázã … Romanian orthography
iluzionare — ILUZIONÁRE, iluzionări, s.f. (Rar) Acţiunea de a (se) iluziona. ♦ fig. Închipuire, visare. [pr.: zi o ] – v. iluziona. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ILUZIONÁRE s. v. ademenire, amăgire, înşe lare, înşelăciune, înşelătorie, momire,… … Dicționar Român
autoiluziona — AUTOILUZIONÁ, autoiluzionez, vb. I. refl. A şi face singur iluzii. [pr.: a u to i lu zi o ] – Auto1 + iluziona. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 autoiluzioná vb. (sil. a u to i ) → iluziona Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
automistifica — AUTOMISTIFICÁ vb. I. refl. A( şi) înşela propria persoană. [< auto1 + mistifica]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN AUTOMISTIFICÁ vb. refl. a se iluziona, a greşi în judecăţile despre propria persoană. (< auto1 + mistifica)… … Dicționar Român
iluzie — ≠ decepţie, deziluzie, realitate Trimis de siveco, 12.10.2006. Sursa: Antonime ilúzie s. f. (sil. zi e), art. ilúzia (sil. zi a), g. d. art. ilúziei; pl. ilúzii, art. ilúziile (sil. zi i ) Trimis de siveco, 27.07.2006. Sursa: Dicţionar… … Dicționar Român
iluzionabil — ILUZIONÁBIL, Ă, iluzionabili, e, adj. (Rar) Care poate fi iluzionat. [pr.: zi o ] – Iluziona + suf. bil. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 iluzionábil adj. m. (sil. zi o ), pl. iluzionábili; f … Dicționar Român
legăna — LEGĂNÁ, leágăn, vb. I. 1. tranz. A mişca lin într o parte şi în alta un copil (cu leagănul sau cu braţele) pentru a l adormi. ♦ refl. fig. A se lăsa purtat, amăgit de speranţe deşarte. 2. tranz. şi refl. A (se) mişca într o parte şi în alta; a… … Dicționar Român
purta — PURTÁ, port, vb. I. 1. tranz. A lua, a ridica, a ţine pe cineva sau ceva în mână, în braţe etc. pentru a l transporta în altă parte; a duce. ♢ expr. A purta pe cineva pe palme = a arăta cuiva o grijă deosebită, a răsfăţa pe cineva. A purta (pe… … Dicționar Român
înşela — ÎNŞELÁ, înşél, vb. I. I. tranz. (înv.) A pune şaua pe cal, a înşeua. II. 1. tranz. A induce în eroare, a abuza de buna credinţă a cuiva; a amăgi. ♢ expr. A înşela aşteptările = a dezamăgi. ♦ (Despre simţuri, facultăţi psihice) A nu (mai)… … Dicționar Român
