- iluzie
- Iluzie ≠ decepţie, deziluzie, realitateTrimis de siveco, 12.10.2006. Sursa: Antonimeilúzie s. f. (sil. -zi-e), art. ilúzia (sil. -zi-a), g.-d. art. ilúziei; pl. ilúzii, art. ilúziile (sil. -zi-i-)Trimis de siveco, 27.07.2006. Sursa: Dicţionar ortograficILÚZI//E iluziei f. 1) Percepere falsă, denaturată a unui obiect, determinată de unele stări psihice sau nervoase. ♢ iluzie optică percepere vizuală denaturată a unor obiecte sau figuri din realitate, datorită particularităţilor de formare a imaginilor pe retină. 2) Aparenţă neadecvată, ireală. iluzie de prospeţime. 3) fig. Idee cu caracter seducător, înşelător; speranţă neîntemeiată; amăgire; înşelare. ♢ A-şi face iluziei a spera lucruri irealizabile. [G.-D. iluziei; Sil. -zi-e] /<fr. illusion, lat. illusio, iluzieonisTrimis de siveco, 27.07.2006. Sursa: NODEXILÚZIE s.f. 1. Aparenţă înşelătoare datorită perceperii denaturate a realităţii. 2. (fig.) Speranţă, dorinţă neîndeplinită; amăgire. ♢ A(-şi) face iluzii = a nădăjdui sau a face să nădăjduiască lucruri irealizabile. [gen. -iei, var. iluziune s.f. / cf. lat. illusio, fr. illusion].Trimis de LauraGellner, 23.07.2006. Sursa: DNILÚZIE s. f. 1. aparenţă înşelătoare datorită perceperii deformate a realităţii. 2. (fig.) speranţă neîntemeiată; amăgire. ♢ a(-şi) face iluzii = a nădăjdui lucruri de nerealizat; a-şi pierde iluziile = a rămâne decepţionat din cauza nerealizării unor speranţe. (< fr. illusion, lat. illusio)Trimis de raduborza, 20.12.2007. Sursa: MDNilúzie (ilúzii), s.f. – Închipuire, amăgire, himeră. – var. iluziune. lat. illusio (sec. XIX). – var. iluziona, vb., din fr. illusionner; iluzionist, s.m. (scamator); iluzionism, s.m. (profesiunea iluzionistului); iluzoriu, adj. (amăgitor, himeric), din lat. illusorius.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.