ierarhíe — s. f. (sil. ie ), art. ierarhía, g. d. art. ierarhíei; pl. ierarhíi, art. ierarhíile … Romanian orthography
rang — RANG, ranguri s.n. 1. Loc ocupat de cineva sau de ceva într o ierarhie administrativă, bisericească, militară sau diplomatică după criteriul importanţei, funcţiei etc.; treaptă într o ierarhie. ♢ expr. De prim rang sau de rangul întâi (sau al… … Dicționar Român
superior — SUPERIÓR, OÁRĂ, superiori, oare, adj. 1. Care ocupă un loc în spaţiu deasupra altuia; de sus. ♦ (muz.) Registru superior = registru care cuprinde sunetele cele mai înalte ale vocii sau ale unui instrument. ♦ (Despre cursul apelor curgătoare) Care … Dicționar Român
ierarhic — IERÁRHIC, Ă, ierarhici, ce, adj. Conform ierarhiei, pe baza unei ierarhii. ♢ loc. adv. Pe cale ierarhică = în ordinea indicată de ierarhie. – Din fr. hiérarchique. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ierárhic adj. m. (sil. ie ), pl.… … Dicționar Român
ierarhiza — IERARHIZÁ, ierarhizez, vb. I. tranz. A aşeza în ordine ierarhică; a stabili o ierarhie. – Din fr. hiérarchiser. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 IERARHIZÁ vb. v. clasifica. (A ierarhiza elevii în ordinea mediilor.) Trimis de siveco, 13 … Dicționar Român
supraordonat — SUPRAORDONÁT, Ă, supraordonaţi, te, adj. Care ocupă un loc superior într o clasificare sau într o ierarhie. ♢ Fracţie supraordonată = fracţie ordinară mai mare decât un întreg. Propoziţie supraordonată = propoziţie regentă. [pr.: pra or ] – Supra … Dicționar Român
eneadă — ENEÁDĂ s.f. (Rar) Reunire de nouă lucruri asemănătoare sau de nouă persoane. [pr.: ne a ] – Din fr. ennéade. Trimis de claudia, 12.06.2004. Sursa: DEX 98 eneádă s. f. (sil. ne a ), g. d. art. eneádei; pl. eneáde Trimis de siveco, 10.08.2004.… … Dicționar Român
grad — GRAD, grade, s.n. 1. Nume dat mai multor unităţi de măsură pentru diverse mărimi (variabile), în cadrul unor sisteme sau scări de reper. Grad centezimal. Grad de latitudine. ♢ Grad de libertate = indice care arată posibilităţile de mişcare ale… … Dicționar Român
mare — MÁRE1, mari, adj. I. (Indică dimensiunea) Care depăşeşte dimensiunile obişnuite; care are dimensiuni apreciabile (considerate în mod absolut sau prin comparaţie). ♢ Degetul (cel) mare = degetul cel mai gros al mâinii, care se opune celorlalte… … Dicționar Român
mărime — MĂRÍME, mărimi, s.f. 1. Însuşirea de a fi mare; întindere, dimensiune, cantitate, volum. ♦ Talie, statură. ♦ Proporţie, valoare. ♦ Importanţă, însemnătate, gravitate. ♦ (fiz.) Proprietate comună a unor obiecte, pe baza căreia acestea pot fi… … Dicționar Român
