rang

rang
RANG, ranguri s.n. 1. Loc ocupat de cineva sau de ceva într-o ierarhie administrativă, bisericească, militară sau diplomatică după criteriul importanţei, funcţiei etc.; treaptă într-o ierarhie. ♢ expr. De prim rang sau de rangul întâi (sau al doilea etc.) = de calitatea, de categoria, de gradul întâi (sau al doilea etc.) 2. Număr care indică locul pe care îl ocupă un termen într-un şir. 3. (Franţuzism înv.) Şir de persoane. – Din fr. rang.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

RANG s. 1. v. titlu. 2. v. demnitate. 3. grad, poziţie, situaţie, treaptă, (înv.) stepenă. (rangul cel mai înalt în ierarhia socială.) 4. v. ierarhie. 5. v. condiţie. 6. v. funcţie. 7. v. categorie. 8. categorie, ordin. (De prim rang.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

RANG s. v. rând, şir, şirag.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

prim rang/prímul rang loc. adj.
Trimis de siveco, 30.03.2008. Sursa: Dicţionar ortografic

rang s. n., pl. ránguri
Trimis de siveco, 18.03.2007. Sursa: Dicţionar ortografic

RANG ranguri n. 1) Treaptă într-o ierarhie (administrativă, diplomatică sau militară) după importanţa funcţiei. ♢ De prim rang de categoria sau de calitatea întâi. 2) mat. Numar care arată locul pe care îl ocupă un termen într-un şir. /<fr. rang
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

RANG s.n. 1. Loc ocupat de o persoană sau de o instituţie într-o ierarhie. ♦ Treaptă, situaţie socială. 2. Clasificare a navelor potrivit mărimii sau armamentului lor. 3. (mat.) Locul pe care îl ocupă un termen într-un şir. [< fr. rang].
Trimis de LauraGellner, 05.03.2007. Sursa: DN

RANG s. n. 1. loc ocupat de cineva sau de ceva într-o ierarhie. ♢ treaptă, situaţie socială. ♢ locul ocupat în ierarhia unui pachet de cărţi de joc de către fiecare grupă a câte patru cărţi cu aceeaşi cifră sau faţă (aşi, valeţi, decari etc.). 2. categorie a navelor militare potrivit mărimii sau armamentului lor. 3. (mat.) număr natural care indică poziţia unui termen într-un şir. o (lingv.) rang de frecvenţă = loc ocupat de un cuvânt, fonem etc. în ordinea frecvenţei, organizată descendent. (< fr. rang)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • rang — rang …   Dictionnaire des rimes

  • rang — [ rɑ̃ ] n. m. • renc « ligne de guerriers » 1080; frq. °hring « cercle, anneau »; all. Ring I ♦ 1 ♦ (XIVe) Suite (de personnes, de choses) disposée de front sur une même ligne (opposé à file) ou simplement formant une ligne. « Chaque nef est… …   Encyclopédie Universelle

  • rang — RANG. s. m. Ordre, disposition de plusieurs choses ou de plusieurs personnes sur une mesme ligne. Un rang d hommes. un rang d arbres. un rang d ormes, de tilleuls, &c. un rang de colomnes. un rang de sieges. un rang de perles. un rang de dents.… …   Dictionnaire de l'Académie française

  • Rang — (von französisch rang „Reihe, Ordnung“) steht für: das Ergebnis einer Sortierung von mehreren vergleichbaren Objekten, die mit einer vergleichenden Bewertung einhergeht, siehe Rangordnung die soziale Hierarchie in Tierpopulationen, siehe… …   Deutsch Wikipedia

  • Rang — Sm std. (17. Jh.) Entlehnung. Entlehnt aus frz. rang, das ursprünglich den Kreis der zu Gericht Geladenen bezeichnet, dann die Zuschauerreihen bei Kampfspielen. Es ist entlehnt aus einer Entsprechung zu unserem Ring. Zu einem den Rang ablaufen s …   Etymologisches Wörterbuch der deutschen sprache

  • rang — rȁng m DEFINICIJA 1. općenito, stupanj, razred 2. relativan položaj u nekoj skupini, skupu i sl. 3. a. položaj i status u društvu [osoba visokoga ranga] b. položaj u nekoj hijerarhiji [njegovo je mjesto u rangu ministra] 4. mat. pojam različitog… …   Hrvatski jezični portal

  • Rang — »berufliche oder gesellschaftliche Stellung; Reihenfolge, Stufe; Stockwerk im Zuschauerraum eines Theaters; Gewinnklasse (Toto, Lotto)«: Das Substantiv wurde im Verlauf des Dreißigjährigen Krieges aus frz. rang »Reihe, Ordnung« (< afrz. renc… …   Das Herkunftswörterbuch

  • Rang — Saltar a navegación, búsqueda Rang País …   Wikipedia Español

  • rang|y — «RAYN jee», adjective, rang|i|er, rang|i|est. 1. fitted for ranging or moving about: »The ponies…used for circle riding in the morning have need to be strong and rangy (Theodore Roosevelt) …   Useful english dictionary

  • Rang — (r[a^]ng), imp. of {Ring}, v. t. & i. [1913 Webster] …   The Collaborative International Dictionary of English

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”