hurducătură — HURDUCĂTÚRĂ, hurducături, s.f. Zdruncinătură, zguduire; zgomot produs de ceva care (se) hurducă; hurducăială. – Hurduca + suf. ătură. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 HURDUCĂTÚRĂ s. clătinare, clătinat, clătinătură, hurducare, hurducat … Dicționar Român
zdruncin — ZDRÚNCIN s.n. 1. Zdruncinătură. ♦ fig. Efort, strădanie. 2. fig. Tulburare, zbucium, frământare. [var.: zdrúncen s.n.] – Din zdruncina (derivat regresiv). Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ZDRÚNCIN s. v. clătinare, clătinat, clăti… … Dicționar Român
zguduială — ZGUDUIÁLĂ, zguduieli, s.f. Zguduitură. [pr.: du ia ] – Zgudui + suf. eală. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ZGUDUIÁLĂ s. 1. v. clătinare. (La seism s a simţit o zguduială puternică.) 2. (geol., met.) cutremur, seism. (O zguduială… … Dicționar Român
zguduire — ZGUDUÍRE, zguduiri, s.f. Acţiunea de a (se) zgudui. – v. zgudui. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ZGUDUÍRE, zguduíri, s.f. zguduire; scuturare, cutremurare, zdruncinare; (fig.) frământare. 2. (fig.) Înfiorare, cutremurare,… … Dicționar Român
zguduit — ZGUDUÍT, Ă, zguduiţi, te, adj. Agitat, frământat. ♦ Emoţionat puternic, înfiorat. – v. zgudui. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ZGUDUÍT, Ă, zguduíţi, te, adj. zguduit 2. Clătinat din temelii, zdruncinat, şubrezit. Trimis de tavi, 10 … Dicționar Român
zguduitură — ZGUDUITÚRĂ, zguduituri, s.f. 1. Scuturătură puternică; zdruncinătură, zguduială. 2. fig. înfiorare, cutremurare. [pr.: du i ] – Zgudui + suf. tură. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ZGUDUITÚRĂ, zguduitúri, s.f. 1. zguduitură 2.… … Dicționar Român