anterioritáte — s. f. (sil. ri o ), g. d. art. anterioritäţii … Romanian orthography
antecedenţă — ANTECEDÉNŢĂ, antecedenţe, s.f. 1. Faptul de a fi antecedent; anterioritate. 2. Fenomen prin care un râu îşi păstrează traseul cursului său, indiferent de deformările provocate de fenomenele tectonice. 3. (Rar) Precădere, preferinţă. – Din fr.… … Dicționar Român
posterioritate — POSTERIORITÁTE s.f. Calitatea de a fi posterior, situaţia a ceea ce este posterior. [pr.: ri o ] – Din fr. postériorité. Trimis de oprocopiuc, 04.04.2004. Sursa: DEX 98 Posterioritate ≠ anterioritate Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
prioritate — PRIORITÁTE s.f. Însuşirea de a fi primul în timp; dreptul de a ocupa primul loc ca importanţă, ca valoare, ca demnitate; precădere, primordialitate, întâietate. ♢ Prioritate de trecere = întâietate şi ordine de trecere printr o intersecţie… … Dicționar Român
până — PẤNĂ conj., prep. a. conj. I. (Introduce propoziţii circumstanţiale de timp). 1. (Stabileşte un raport de posterioritate, precizând limita până la care se îndeplineşte acţiunea din regentă) Greu le a fost până şi au fă rost de cărţi. 2. (Urmat de … Dicționar Român
înaintea — ÎNAÍNTEA prep. (Construit cu gen.) 1. (Cu sens local) În faţa, dinaintea (cuiva sau a ceva). Înaintea ochilor. ♦ De faţă cu..., faţă de... 2. (Cu sens temporal) Anterior, mai devreme decât... – Din înainte. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa:… … Dicționar Român
întâi — ÎNTẤI, ÎNTẤIA adv. num. ord. I. adv. 1. La început. ♦ (Precedat de mai ) Mai demult. 2. Înainte de toate, în primul rând. Să ne aşezăm întâi la masă. ♦ (Pentru) prima oară. II. num. ord. (Adesea adjectival; când precedă substantivul, în forma… … Dicționar Român
