- anteriu
- ANTERÍU, anterie, s.n. Haină lungă purtată de preoţii ortodocşi; sutană. ♦ Haină lungă pe care o purtau în trecut boierii români. ♦ Haină lungă purtată în trecut de lăutari. [var.: anteréu s.n.] – Din tc. anteri.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98ANTERÍU s. reverendă, sutană, (Ban. şi Transilv.) mintie, (înv.) libadea. (anteriu preoţesc.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeanteríu s. n., art. anteríul; pl. anteríe, art. anteríeleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficANTERÍ//U anteriue n. 1) Haină lungă preoţească, încheiată cu nasturi de sus până jos. 2) Haină lungă boierească. 3) Haină lungă, purtată, în trecut, de lăutari. /<turc. anteriTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXanteríu (anteríe), s.n. – Caftan, în trecut haină fastuoasă bărbătească. La început era tipică pentru boieri sau domni; apoi a ajuns comună printre ţărani. Astăzi desemnează numai hainele lungi preoţeşti. – Mr. antiriu, megl. antiriĭa. tc. anteri, din arab. ‘antarῑ (Şeineanu, II, 20; Meyer 11; Lokotsch 84); cf. ngr. ἀντερί sau ἀντερίον "haină lungă preoţească", alb. anderi, bg., sb. anterija.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.