- prioritate
- PRIORITÁTE s.f. Însuşirea de a fi primul în timp; dreptul de a ocupa primul loc ca importanţă, ca valoare, ca demnitate; precădere, primordialitate, întâietate. ♢ Prioritate de trecere = întâietate şi ordine de trecere printr-o intersecţie nedirijată a unui vehicul în raport cu celelalte care sosesc în acelaşi timp din direcţii diferite. [pr.: pri-o-] – Din fr. priorité.Trimis de ana_zecheru, 09.11.2008. Sursa: DEX '98PRIORITÁTE s. 1. antecedenţă, anterioritate. (prioritate în timp.) 2. întâietate, precădere, preponderenţă, primat, primordialitate, (înv.) protie, protimie, protimisire, protimisis. (prioritate acordată unei probleme.) 3. v. drept de preferinţă.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeprioritáte s. f. (sil. pri-o-), g.-d. art. priorităţii; pl. priorităţiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPRIORITÁTE f. 1) Caracter prioritar; întâietate. 2) Dreptul de a se plasa înaintea altora. [G.-D. priorităţii; Sil. pri-o-] /<fr. prioritéTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPRIORITÁTE s.f. Întâietate; precădere. ♦ Prioritate de trecere = întâietatea de a trece printr-o intersecţie nedirijată când la aceasta sosesc în acelaşi timp, din direcţii diferite, mai multe autovehicule. [cf. fr. priorité < lat. prior – mai înainte].Trimis de LauraGellner, 16.02.2007. Sursa: DNPRIORITÁTE s. f. 1. întâietate; precădere, primordialitate. 2. (jur.) preferinţă. (< fr. priorité)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.