întâietate

întâietate
ÎNTÂIETÁTE s.f. Însuşirea de a fi primul; prioritate. ♢ expr. A avea (sau a da etc.) întâietate = a avea (sau a da etc.) primul loc, prioritate. [pr.: -tâ-ie-] – Întâi + suf. -ătate.
Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98

ÎNTÂIETÁTE s. v. prioritate.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

întâietáte s. f., g.-d. art. întâietăţii
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ÎNTÂIETÁT//E f. Însuşirea de a fi întâiul (în timp, în rang, în drepturi); prioritate. A avea întâietate. A da întâietate. A ţine întâietateea. [Sil. -tâ-ie-] /întâi + suf. întâietateetate
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • prioritate — PRIORITÁTE s.f. Însuşirea de a fi primul în timp; dreptul de a ocupa primul loc ca importanţă, ca valoare, ca demnitate; precădere, primordialitate, întâietate. ♢ Prioritate de trecere = întâietate şi ordine de trecere printr o intersecţie… …   Dicționar Român

  • primat — PRIMÁT1 s.n. Importanţă primordială; întâietate, primordialitate. – Din lat. primatus, fr. primat. Trimis de ana zecheru, 14.04.2004. Sursa: DEX 98  PRIMÁT2, primate, s.n. (La pl.) Ordin de mamifere superioare, plantigrade, cu degetul mare… …   Dicționar Român

  • prefera — PREFERÁ, prefér, vb. I. tranz. A da întâietate sau precădere unui lucru unei situaţii sau unei fiinţe, în raport cu altceva sau altcineva; a considera ceva sau pe cineva mai bun, mai valoros, mai important etc., în raport cu altceva sau cu… …   Dicționar Român

  • prima — PRIMÁ, primez, vb. I. intranz. (livr.) A avea întâietate, a fi pe primul plan. – Din fr. primer. Trimis de ana zecheru, 04.02.2009. Sursa: DEX 98  primá vb., ind. prez. 1 sg. priméz, 3 …   Dicționar Român

  • primordialitate — PRIMORDIALITÁTE s.f. Faptul de a fi primordial; întâietate, prioritate; superioritate. [pr.: di a ] – Din fr. primordialité. Trimis de ana zecheru, 13.04.2004. Sursa: DEX 98  PRIMORDIALITÁTE s. v. prioritate. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa …   Dicționar Român

  • concura — CONCURÁ, concurez, vb. I. 1. intranz. A participa la un concurs. 2. intranz. A tinde spre acelaşi rezultat, a duce spre acelaşi scop. 3. intranz., refl. şi tranz. A (se) lupta pentru întâietate în comerţ; a( şi) face concurenţă. – Din fr.… …   Dicționar Român

  • concurenţă — CONCURÉNŢĂ, concurenţe, s.f. 1. Rivalitate comercială, luptă dusă cu mijloace economice între industriaşi, comercianţi, monopoluri, ţări etc. pentru acapararea pieţei, desfacerea unor produse, pentru clientelă şi pentru obţinerea unor câştiguri… …   Dicționar Român

  • nedirijat — NEDIRIJÁT adj. v. PRIORITATE. Însuşirea de a fi primul în timp; dreptul de a ocupa primul loc ca importanţă, ca valoare, ca demnitate; precădere, primordialitate, întâietate. ♢ Prioritate de trecere = întâietate şi ordine de trecere printr o… …   Dicționar Român

  • precădere — PRECĂDÉRE s.f. Întâietate, prioritate, preferinţă acordată unei persoane, unei probleme etc. ♢ loc. adv. Cu precădere = în primul rând, înainte de orice; mai ales, în (mod) special, îndeosebi, de preferinţă. – Pre1 + cădere. Trimis de oprocopiuc …   Dicționar Român

  • preferinţă — PREFERÍNŢĂ, preferinţe, s.f. Întâietate acordată unui obiect, unei situaţii, unei fiinţe atunci când există posibilitatea de a alege dintre mai multe obiecte, situaţii sau fiinţe; înclinaţie faţă de o anumită fiinţă. ♢ loc. adv. De (sau cu)… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”