prioritate — PRIORITÁTE s.f. Însuşirea de a fi primul în timp; dreptul de a ocupa primul loc ca importanţă, ca valoare, ca demnitate; precădere, primordialitate, întâietate. ♢ Prioritate de trecere = întâietate şi ordine de trecere printr o intersecţie… … Dicționar Român
primat — PRIMÁT1 s.n. Importanţă primordială; întâietate, primordialitate. – Din lat. primatus, fr. primat. Trimis de ana zecheru, 14.04.2004. Sursa: DEX 98 PRIMÁT2, primate, s.n. (La pl.) Ordin de mamifere superioare, plantigrade, cu degetul mare… … Dicționar Român
prefera — PREFERÁ, prefér, vb. I. tranz. A da întâietate sau precădere unui lucru unei situaţii sau unei fiinţe, în raport cu altceva sau altcineva; a considera ceva sau pe cineva mai bun, mai valoros, mai important etc., în raport cu altceva sau cu… … Dicționar Român
prima — PRIMÁ, primez, vb. I. intranz. (livr.) A avea întâietate, a fi pe primul plan. – Din fr. primer. Trimis de ana zecheru, 04.02.2009. Sursa: DEX 98 primá vb., ind. prez. 1 sg. priméz, 3 … Dicționar Român
primordialitate — PRIMORDIALITÁTE s.f. Faptul de a fi primordial; întâietate, prioritate; superioritate. [pr.: di a ] – Din fr. primordialité. Trimis de ana zecheru, 13.04.2004. Sursa: DEX 98 PRIMORDIALITÁTE s. v. prioritate. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa … Dicționar Român
concura — CONCURÁ, concurez, vb. I. 1. intranz. A participa la un concurs. 2. intranz. A tinde spre acelaşi rezultat, a duce spre acelaşi scop. 3. intranz., refl. şi tranz. A (se) lupta pentru întâietate în comerţ; a( şi) face concurenţă. – Din fr.… … Dicționar Român
concurenţă — CONCURÉNŢĂ, concurenţe, s.f. 1. Rivalitate comercială, luptă dusă cu mijloace economice între industriaşi, comercianţi, monopoluri, ţări etc. pentru acapararea pieţei, desfacerea unor produse, pentru clientelă şi pentru obţinerea unor câştiguri… … Dicționar Român
nedirijat — NEDIRIJÁT adj. v. PRIORITATE. Însuşirea de a fi primul în timp; dreptul de a ocupa primul loc ca importanţă, ca valoare, ca demnitate; precădere, primordialitate, întâietate. ♢ Prioritate de trecere = întâietate şi ordine de trecere printr o… … Dicționar Român
precădere — PRECĂDÉRE s.f. Întâietate, prioritate, preferinţă acordată unei persoane, unei probleme etc. ♢ loc. adv. Cu precădere = în primul rând, înainte de orice; mai ales, în (mod) special, îndeosebi, de preferinţă. – Pre1 + cădere. Trimis de oprocopiuc … Dicționar Român
preferinţă — PREFERÍNŢĂ, preferinţe, s.f. Întâietate acordată unui obiect, unei situaţii, unei fiinţe atunci când există posibilitatea de a alege dintre mai multe obiecte, situaţii sau fiinţe; înclinaţie faţă de o anumită fiinţă. ♢ loc. adv. De (sau cu)… … Dicționar Român
