crapulos — CRAPULÓS, OÁSĂ, crapuloşi, oase, adj. (Rar) Care este în decădere, în stare de mizerie morală; vicios, viciat. ♦ Hoţesc, tâlhăresc. – Din fr. crapuleux. Trimis de LauraGellner, 30.07.2004. Sursa: DEX 98 crapulós adj. m., pl. crapulóşi; f. sg.… … Dicționar Român
hoţi — HOŢÍ, hoţesc, vb. IV. intranz. (Rar) A duce o viaţă de hoţ. ♦ tranz. A fura. – Din hoţ. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 HOŢÍ vb. v. fura, haiduci, lua, sustrage. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime hoţí … Dicționar Român
pungăşesc — PUNGĂŞÉSC, EÁSCĂ, pungăşeşti, adj. (fam.) De pungaş; fraudulos, hoţesc. – Pungaş + suf. esc. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PUNGĂŞÉSC adj. v. hoţesc. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime pungăşésc … Dicționar Român
furesc — furésc, fureáscă, adj. (înv.) de fur, de hoţ, hoţesc. Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DAR … Dicționar Român
hoţ — HOŢ, HOÁŢĂ, hoţi, hoaţe, s.m. şi f. 1. Persoană care fură. ♦ (Adjectival) Care fură; (cu sens atenuat) viclean. 2. (fam.) Om ştrengar, şiret. – et. nec. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 HOŢ s. 1. pungaş, (astăzi rar) prădător, (înv. şi … Dicționar Român
potlogăresc — POTLOGĂRÉSC, EÁSCĂ, potlogăreşti, adj. (fam.) De potlogar (1). – Potlogar + suf. esc. Trimis de oprocopiuc, 04.04.2004. Sursa: DEX 98 POTLOGĂRÉSC adj. v. hoţesc, pungăşesc, şarlatanesc. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … … Dicționar Român
prădalnic — PRĂDÁLNIC, Ă, prădalnici, ce, adj. 1. Care are caracter de jaf; care deposedează pentru a se îmbogăţi. 2. (Despre animale) Care trăieşte din pradă; (despre păsări) răpitor. – Pradă + suf. alnic. Trimis de oprocopiuc, 05.04.2004. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
pungă — PÚNGĂ, pungi, s.f. 1. Săculeţ (cu băieri) de piele, mai rar de pânză, de material plastic etc., cu una sau mai multe despărţituri, în care se ţin în mod curent banii şi alte obiecte mici. ♢ expr. A i sufla vântul în pungă sau a da de fundul… … Dicționar Român
tihăraie — TIHĂRÁIE, tihărăi, s.f. (pop.) Povârniş pe coasta unui munte; râpă abruptă; loc râpos, sălbatic, acoperit cu vegetaţie deasă; tihărie. – et. nec. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 tihăráie s. f., art. tihăráia, g. d. art.… … Dicționar Român
tâlhăresc — TÂLHĂRÉSC, EÁSCĂ, tâlhăreşti, adj. Care ţine de tâlhari, privitor la tâlhari, comis de tâlhari; banditesc. – Tâlhar + suf. esc. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 TÂLHĂRÉSC adj. banditesc. (Atac tâlhăresc.) Trimis de siveco,… … Dicționar Român
