pungă

PÚNGĂ, pungi, s.f. 1. Săculeţ (cu băieri) de piele, mai rar de pânză, de material plastic etc., cu una sau mai multe despărţituri, în care se ţin în mod curent banii şi alte obiecte mici. ♢ expr. A-i sufla vântul în pungă sau a da de fundul pungii = a nu (mai) avea bani. A-şi dezlega (sau a-şi desface) punga = a fi darnic. A fi gros la pungă = a fi foarte bogat. A(-şi) strânge (sau a avea, a face) buzele (sau gura) pungă = a) a avea sau a produce o senzaţie de contractare a buzelor din cauza unui aliment astringent, acru etc.; b) a ţine buzele strânse (în semn de nemulţumire, de amărăciune etc.). ♦ Conţinutul unei pungi (1); p. ext. bani, avere. ♦ Săculeţ cuprinzând 500 de galbeni, taleri sau lei vechi, cu care se făceau plăţile în trecut; p. ext. suma de 500 de galbeni, taleri sau lei vechi. 2. Săculeţ făcut din hârtie, din material plastic sau din alt material, servind ca ambalaj pentru diferite obiecte, mai ales alimente. ♦ Conţinutul unui astfel de săculeţ; 3. Umflătură a pielii de forma unui săculeţ (situată mai ales sub pleoapa inferioară); ♢ Pungă de apă = denumire populară pentru ascită; pleurezie. 4. Săculeţ triunghiular situat la piciorul albinei, în care aceasta strânge şi transportă polenul. 5. Cavitate naturală în scoarţă pământului, de forma unei pungi (1). 6. (bot.; în compususl) Punga-babei = plantă erbacee cu flori galbene-aurii (Pulicaria dysenterica). – et. nec.

Trimis de RACAI, 22.11.2003. Sursa: DEX '98



púngă s. f., g.-d. art. púngii, pl. pungi

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



PÚN//GĂ pungăgi f. 1) Săculeţ (de piele, de pânză etc.), cu mai multe despărţituri, în care se ţin banii. ♢ A fi gras la pungă a fi bogat. A-şi umplea pungăga a se procopsi; a se căpătui. A-şi dezlega (sau a-şi desface) pungăga a fi darnic. A-şi strânge pungăga a face mai puţine cheltuieli. A face (sau a strânge) gura pungă a contracta (involuntar) gura la gustarea unui aliment acru. 2) Conţinutul unui astfel de săculeţ. 3) (în trecut) Unitate monetară egală cu 500 de galbeni sau de taleri. 4) Săculeţ (de celofan sau de alt material) folosit pentru ambalare. 5) Umflătură a pielii (mai ales sub ochi). 6) Săculeţ la piciorul albinei în care strânge polenul. [G.-D. pungii] /<ngr. púnghi

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



púngă (púngi), s.f. – 1. Săculeţ de bani. – 2. Unitate monetară înv., care reprezenta la început conţinutul unei pungi, cam 500 de piaştri sau 1781 bani de aur. – 3. Cornet, fişic. – Mr. pungă. Mgr. ποὐγγη, cf. ngr. πουγγί (Meyer, Neugr. St., IV, 55; REW 6849; Tiktin), cf. lat. med. punga. Se consideră în general că împrumutul din mgr. s-a produs prin intermediul sl. pągna (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Miklosich, Lexicon, 764; Densusianu, rom., XXXIII, 284; Densusianu, Hlr., I, 260; Byhan 327; Conev 65; Rosetti, II, 92), dar această ipoteză nu pare necesară. Der. pungoci (var. pungoi, punghiţă, punguliţă), s.n. şi f. (pungă); punguliţă, s.f. (plantă, Thlaspi arvense); pungi, vb. ( a cîştiga bani, mai ales la jocuri; a şterpeli, a fura; a se strînge, a se încreţi); pungaş, s.m. (hoţ ‹ de buzunare ›; hoţoman, şmecher); pungăşi, vb. (a fura); pungăşie (var. pungăşeală), s.f. (furtişag); pungăşoaică, s.f. (hoaţă); pungăşesc, adj. (hoţesc); pungăşeşte, adv. (ca pungaşii); pungui, vb. (a (se) încreţi; refl., a se strînge, a se micşora); pungăli vb. (Munt., a coase prost), deoarece pare să se fi contaminat cu împunge; pungăleală, s.f. (lucru prost făcut).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER