- grăunţă
- GRĂÚNŢĂ, grăunţe, s.f. v. grăunte.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98
Dicționar Român. 2013.
grăunţă
Look at other dictionaries:
grăunte — GRĂÚNTE, grăunţi, s.m. 1. Sămânţa unor plante, mai ales a cerealelor; bob1, boabă. ♢ expr. Cât un grăunte de muştar = foarte mic. 2. Mic obiect asemănător cu un grăunte (1), izolat dintr o masă de obiecte asemănătoare sau desprins dintr un obiect … Dicționar Român
grăunţ — GRĂÚNŢ, grăunţe, s.n. v. grăunte. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 grắunţ (grăúnţe), s.n. – 1. Bob. – 2. Sămînţă, boabă. – 3. Glob, bilă, obiect mic şi sferic. – var. grăunte, grăunţă. Mr. grăunţ, gărnuţ. lat. *granutium sau, după… … Dicționar Român
grăunţe — grăúnţe s. f. pl. (sg. grăúnţă) Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român
grăunţos — GRĂUNŢÓS, OÁSĂ, grăunţoşi, oase, adj. Cu grăunţe, care are aspect de grăunţe; granulos. [pr.: gră un ] – Grăunţe (pl. lui grăunţ sau grăunţă) + suf. os. Trimis de gall, 28.05.2002. Sursa: DEX 98 GRĂUNŢÓS adj. v. granular. Tri … Dicționar Român
