- grăunţe
- grăúnţe s. f. pl. (sg. grăúnţă)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.
grăunţe
Look at other dictionaries:
grăunte — GRĂÚNTE, grăunţi, s.m. 1. Sămânţa unor plante, mai ales a cerealelor; bob1, boabă. ♢ expr. Cât un grăunte de muştar = foarte mic. 2. Mic obiect asemănător cu un grăunte (1), izolat dintr o masă de obiecte asemănătoare sau desprins dintr un obiect … Dicționar Român
grãúnte — s. m., pl. grãúnţi … Romanian orthography
graunte mercy — … Useful english dictionary
bob — BOB2, boburi, s.n. Sanie cu un rând suplimentar de tălpici în faţă, care, dirijate (cu ajutorul unui volan sau în alt mod), servesc la cotit. ♦ Sportul practicat cu acest fel de sanie; bobslei. – Din engl., fr. bob[sleigh]. Trimis de valeriu,… … Dicționar Român
grăunţos — GRĂUNŢÓS, OÁSĂ, grăunţoşi, oase, adj. Cu grăunţe, care are aspect de grăunţe; granulos. [pr.: gră un ] – Grăunţe (pl. lui grăunţ sau grăunţă) + suf. os. Trimis de gall, 28.05.2002. Sursa: DEX 98 GRĂUNŢÓS adj. v. granular. Tri … Dicționar Român
grăunţ — GRĂÚNŢ, grăunţe, s.n. v. grăunte. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 grắunţ (grăúnţe), s.n. – 1. Bob. – 2. Sămînţă, boabă. – 3. Glob, bilă, obiect mic şi sferic. – var. grăunte, grăunţă. Mr. grăunţ, gărnuţ. lat. *granutium sau, după… … Dicționar Român
zob — s.n. 1. Aşchii rezultate în urma tăierii arborilor cu toporul, cioburi mărunte rezultate în urma spargerii unui vas de sticlă, de ceramică etc. ♢ expr. A (se) face zob = a (se) sparge în bucăţi mici, în fărâme; a (se) face praf. 2. (pop.) Grăunţe … Dicționar Român
căuş — CĂÚŞ, căuşe, s.n. 1. Vas de lemn în formă de cupă sau de lingură mare, folosit pentru a lua apă, făină, grăunţe etc.; cauc; p. ext. nume dat unor unelte care au această formă. ♢ expr. A face mâna căuş = a da mâinii forma unui recipient, apropiind … Dicționar Român
pisolit — PISOLÍT, pisolite, s.n. 1. Grăunte de minerale (calcit, minereu de fier şi de mangan etc.), de forma şi de mărimea unui bob de mazăre, depus de apele termale care conţin bicarbonat de calciu. 2. Rocă compusă din pisolite (1). – Din fr. pisolithe … Dicționar Român
polinie — POLINÍE1, polinii, s.f. (bot.) 1. Masă formată din grăunţe de polen aglomerate. 2. Organ floral format din unirea staminelor la fanerogame. – Din fr. pollinie. Trimis de cata, 08.04.2004. Sursa: DEX 98 POLINÍE2, polinii, s.f. Canal navigabil… … Dicționar Român
