grãunţós — adj. m., pl. grãunţóşi; f. sg. grãunţoásã, pl. grãunţoáse … Romanian orthography
dolomită — DOLOMÍTĂ s.f. 1. Mineral format din carbonat de calciu şi carbonat de magneziu, cristalizat în sistemul romboedric. 2. Rocă cu aspect grăunţos formată din dolomită (1). [var.: dolomít s.n.] – Din fr. dolomite. Trimis de LauraGellner, 18.06.2004.… … Dicționar Român
granular — GRANULÁR, Ă, granulari, e, adj. Care se compune din granule, care are aspect de granule, cu granule; granulos. – Din fr. granulaire. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 GRANULÁR adj. granulos, grăunţos, (pop.) zgră bunţos. (Substanţă… … Dicționar Român
zgrăbunţos — ZGRĂBUNŢÓS, OÁSĂ, zgrăbunţoşi, oase, adj. (pop.) 1. Plin de zgrăbunţe (1), cu zgrăbunţe; buburos. 2. Grăunţos, granulos. – Zgrăbunţă + suf. os. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ZGRĂBUNŢÓS adj. v. granular, granulos, grăunţos. Trimis … Dicționar Român
aplit — APLÍT s.n. Rocă eruptivă de culoare deschisă, cu aspect grăunţos fin. – Din fr. aplite, germ. Aplit. Trimis de cata, 07.03.2004. Sursa: DEX 98 aplít s. n. (sil. plit) Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic APLÍT … Dicționar Român
grăunţ — GRĂÚNŢ, grăunţe, s.n. v. grăunte. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 grắunţ (grăúnţe), s.n. – 1. Bob. – 2. Sămînţă, boabă. – 3. Glob, bilă, obiect mic şi sferic. – var. grăunte, grăunţă. Mr. grăunţ, gărnuţ. lat. *granutium sau, după… … Dicționar Român
măciucă — MĂCIÚCĂ, măciuci, s.f. 1. Bâtă mare, mult îngroşată (şi adesea ferecată) la un capăt; chilom; măciulie. ♢ expr. A i se face (sau a i se pune, a i se zbârli cuiva) părul (sau chica) măciucă = a fi cuprins de o spaimă puternică, a se îngrozi, a se… … Dicționar Român
sgrăbunţă — sgrăbúnţă ( ţe), s.f. – 1. Grăuncior, granulă. – 2. Bubuliţă, coş. – var. sgrăbunţ, zgrăbunţ(ă). Creaţie expresivă, probabil bazată pe grăunţ, cu s expresiv. Legătura cu lat. carbuncŭlus (Puşcariu, Jb., XI, 129; Puşcariu 1939; REW 1677; Tiktin)… … Dicționar Român
