sgrăbunţă

sgrăbúnţă (-ţe), s.f. – 1. Grăuncior, granulă. – 2. Bubuliţă, coş. – var. sgrăbunţ, zgrăbunţ(ă). Creaţie expresivă, probabil bazată pe grăunţ, cu s- expresiv. Legătura cu lat. carbuncŭlus (Puşcariu, Jb., XI, 129; Puşcariu 1939; REW 1677; Tiktin) este improbabilă. Scriban apropie cuvîntul de brobinţă şi sgrunţ, aproape sigur. Uz general, dar rar în E (ALR, I, 129). – Der. sgrăbunţică, s.f. (plantă, Lampsana communis); sgrăbunţos (var. sgrobunţos), adj. (granulos, grăunţos).

Trimis de blaurb, 14.12.2008. Sursa: DER