polinie

POLINÍE¹, polinii, s.f. (bot.) 1. Masă formată din grăunţe de polen aglomerate. 2. Organ floral format din unirea staminelor la fanerogame. – Din fr. pollinie.

Trimis de cata, 08.04.2004. Sursa: DEX '98



POLINÍE², polinii, s.f. Canal navigabil printre gheţurile marine. – Din fr. polynie.

Trimis de cata, 08.04.2004. Sursa: DEX '98



POLINÍE s. v. anteră.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



poliníe s. f., pl. poliníi

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



POLINÍE s.f. (bot.) Masă formată din grăunţe de polen aglomerate, ca la orhidee. [gen. -iei. / < fr. pollinie].

Trimis de LauraGellner, 08.02.2007. Sursa: DN



POLINÍE¹ s. f. (bot.) masă de grăunţe de polen aglomerate. (< fr. pollinie)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN



POLINÍE² s. f. canal navigabil printre gheţurile marine. (< fr. polynie)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN