grăunte

grăunte
GRĂÚNTE, grăunţi, s.m. 1. Sămânţa unor plante, mai ales a cerealelor; bob1, boabă. ♢ expr. Cât un grăunte de muştar = foarte mic. 2. Mic obiect asemănător cu un grăunte (1), izolat dintr-o masă de obiecte asemănătoare sau desprins dintr-un obiect mai mare. Grăunte de sare. 3. Cristal metalic de formă neregulată care rezultă dintr-un cristal elementar în urma solidificării sau a tratamentelor termice. [var.: grăúnţ s.n., grăúnţă s.f.] – Refăcut din pl. grăunţi (< lat. *granuceum).
Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

GRĂÚNTE s. 1. v. bob. 2. (chim.) grăunte cristalin = cristalit.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

GRĂÚNTE s. v. mişină.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

grăúnte s. m., pl. grăúnţi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

GRĂÚN//TE grăunteţi m. 1) Sămânţă a unor plante, în special a cerealelor; bob. ♢ Cât un grăunte de muştar foarte mic. 2) şi fig. Părticică din ceva. grăunte de nisip. grăunte de adevăr. /<lat. granuceum
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • grăunţe — grăúnţe s. f. pl. (sg. grăúnţă) Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic …   Dicționar Român

  • grãúnte — s. m., pl. grãúnţi …   Romanian orthography

  • graunte mercy — …   Useful english dictionary

  • bob — BOB2, boburi, s.n. Sanie cu un rând suplimentar de tălpici în faţă, care, dirijate (cu ajutorul unui volan sau în alt mod), servesc la cotit. ♦ Sportul practicat cu acest fel de sanie; bobslei. – Din engl., fr. bob[sleigh]. Trimis de valeriu,… …   Dicționar Român

  • grăunţos — GRĂUNŢÓS, OÁSĂ, grăunţoşi, oase, adj. Cu grăunţe, care are aspect de grăunţe; granulos. [pr.: gră un ] – Grăunţe (pl. lui grăunţ sau grăunţă) + suf. os. Trimis de gall, 28.05.2002. Sursa: DEX 98  GRĂUNŢÓS adj. v. granular. Tri …   Dicționar Român

  • grăunţ — GRĂÚNŢ, grăunţe, s.n. v. grăunte. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  grắunţ (grăúnţe), s.n. – 1. Bob. – 2. Sămînţă, boabă. – 3. Glob, bilă, obiect mic şi sferic. – var. grăunte, grăunţă. Mr. grăunţ, gărnuţ. lat. *granutium sau, după… …   Dicționar Român

  • zob — s.n. 1. Aşchii rezultate în urma tăierii arborilor cu toporul, cioburi mărunte rezultate în urma spargerii unui vas de sticlă, de ceramică etc. ♢ expr. A (se) face zob = a (se) sparge în bucăţi mici, în fărâme; a (se) face praf. 2. (pop.) Grăunţe …   Dicționar Român

  • căuş — CĂÚŞ, căuşe, s.n. 1. Vas de lemn în formă de cupă sau de lingură mare, folosit pentru a lua apă, făină, grăunţe etc.; cauc; p. ext. nume dat unor unelte care au această formă. ♢ expr. A face mâna căuş = a da mâinii forma unui recipient, apropiind …   Dicționar Român

  • pisolit — PISOLÍT, pisolite, s.n. 1. Grăunte de minerale (calcit, minereu de fier şi de mangan etc.), de forma şi de mărimea unui bob de mazăre, depus de apele termale care conţin bicarbonat de calciu. 2. Rocă compusă din pisolite (1). – Din fr. pisolithe …   Dicționar Român

  • polinie — POLINÍE1, polinii, s.f. (bot.) 1. Masă formată din grăunţe de polen aglomerate. 2. Organ floral format din unirea staminelor la fanerogame. – Din fr. pollinie. Trimis de cata, 08.04.2004. Sursa: DEX 98  POLINÍE2, polinii, s.f. Canal navigabil… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”