grupare

grupare
GRUPÁRE, grupări, s.f. Acţiunea de a (se) grupa şi rezultatul ei; (concr.) ceea ce se grupează laolaltă. – v. grupa.
Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

GRUPÁRE s. 1. v. comasare. 2. v. categorie. 3. partidă, tabără, (înv.) parte, partid. (Fruntaş al grupării unioniste.) 4. v. structură.
Trimis de siveco, 03.05.2008. Sursa: Sinonime

grupáre s. f., g.-d. art. grupării; pl. grupări
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

GRUP//ÁRE grupareări f. 1) v. A GRUPA. 2) Asociaţie bazată pe idei, concepţii, scopuri sau pe activitate comună; grup. /v. a (se) grupa
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

GRUPÁRE s.f. 1. Acţiunea de a (se) grupa şi rezultatul ei. 2. Colectivitate unită prin idei, concepţii sau interese comune; grup. ♦ (mil.) Întrunire temporară de subunităţi, unităţi sau mari unităţi diferite sub o comandă unică în vederea unei misiuni de luptă. 3. Ansamblu de atomi legaţi între ei, a căror prezenţă în molecula unei substanţe determină o funcţie chimică. [< grupa].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

GRUPÁRE s. f. 1. acţiunea de a (se) grupa. 2. grup de persoane unite prin idei, concepţii, interese comune. ♢ (mil.) întrunire temporară de subunităţi, unităţi sau mari unităţi diferite, sub o comandă unică, în vederea unei misiuni de luptă. 3. ansamblu de atomi legaţi între ei, a căror prezenţă în molecula unei substanţe determină o funcţie chimică. (< grupa)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • asociaţie — ASOCIÁŢIE, asociaţii, s.f. 1. Grupare de persoane creată pentru a atinge un scop comun şi organizată pe baza unui statut. 2. Grup de plante format din mai multe specii caracteristice unui anumit mediu de viaţă. 3. Grupare de molecule, de stele… …   Dicționar Român

  • fracţiune — FRACŢIÚNE, fracţiuni, s.f. Parte distinctă dintr un întreg, dintr un tot; frântură, fragment. 2. Grupare de membri în cadrul unui partid politic, care luptă împotriva liniei politice a majorităţii membrilor acelui partid. 3. Grup format din… …   Dicționar Român

  • front — FRONT, fronturi, s.n. 1. Loc unde se dau lupte militare în timp de război; totalitatea forţelor militare care operează pe câmpul de luptă sub o comandă unică. ♢ expr. A rupe (sau a sparge) frontul = a rupe linia de apărare a inamicului, a… …   Dicționar Român

  • partid — PARTÍD, partide, s.n. (Adesea urmat de determinarea politic sau de alte determinări care arată caracterul, structura etc.) Grupare de oameni uniţi prin comunitatea concepţiilor politice, ideologice, a intereselor sociale. Partide istorice = nume… …   Dicționar Român

  • falangă — FALÁNGĂ2, falange, s.f. Un fel de sul de lemn de care se legau, în regimul feudal, picioarele celor condamnaţi să fie bătuţi la tălpi; p. ext. bătaie la tălpi aplicată acestor condamnaţi. – Din ngr. fálangas. Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa:… …   Dicționar Român

  • fratrie — FRATRÍE, fratrii, s.f. 1. Subdiviziune a triburilor greceşti. 2. Grupare mare de plante înrudite genetic. – Din fr. phratrie. Trimis de zaraza joe, 16.01.2004. Sursa: DEX 98  fratríe s. f. (sil. tri ), art. fratría, g. d. art. fratríei; pl.… …   Dicționar Român

  • manifest — MANIFÉST, Ă, manifeşti, ste, s.n., adj. 1. Declaraţie prin care şeful statului, guvernul, un partid politic, o grupare literară etc. îşi face cunoscute în mod public programul, hotărârile, concepţiile, intenţiile etc.; text cu conţinut politic,… …   Dicționar Român

  • structură — STRUCTÚRĂ, structuri, s.f. I. 1. Mod de organizare internă, de alcătuire a unui corp, a unui sistem; mod de asociere a componenţilor unui corp sau a unui întreg organizat, caracterizat prin forma şi dimensiunile fiecărui element component, cum şi …   Dicționar Român

  • înregimenta — ÎNREGIMENTÁ, înregimentez, vb. I. refl. şi tranz. A intra sau a face să intre într o grupare, într un partid etc.; a (se) înrola. – Din fr. enrégimenter. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98  ÎNREGIMENTÁ vb. a (se) înrola. (Se… …   Dicționar Român

  • alinia — ALINIÁ, aliniez, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) aşeza în linie dreaptă. ♦ tranz. A îndrepta traseul unei străzi. ♦ tranz. A aşeza un grup de construcţii după o linie dinainte stabilită. 2. refl. (Despre ţări) A se asocia într o grupare pe baza… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”