falangă

FALÁNGĂ², falange, s.f. Un fel de sul de lemn de care se legau, în regimul feudal, picioarele celor condamnaţi să fie bătuţi la tălpi; p. ext. bătaie la tălpi aplicată acestor condamnaţi. – Din ngr. fálangas.

Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX '98



FALÁNGĂ¹, falange, s.f. 1. Fiecare dintre oasele mici, alungite, care alcătuiesc scheletul degetelor. 2. (În Grecia antică) Formaţie de infanterişti înarmaţi cu lănci, dispuşi în rânduri compacte şi având centrul şi una dintre aripi mai întărite. ♢ fig. Grup compact şi omogen de oameni care luptă împreună pentru acelaşi scop. 3. Grupare politică paramilitară de tip fascist din Spania. 4. (În doctrina socială utopică a lui Fourier) Unitate social-economică de bază formată din 1500-2000 de oameni cu pregătiri diverse. – Din fr. phalange.

Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX '98



falángă s. f., g.-d. art. falángei; pl. falánge

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



FALÁN//GĂ¹ falangăge f. Os mic care formează scheletul unui deget. /<fr. phalange

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



FALÁN//GĂ² falangăge f. 1) (în Grecia antică) Formaţie de luptă constituită dintr-o unitate compactă de pedestraşi înarmaţi cu lănci. 2) (în doctrina unor socialişti utopici) Comună de muncă, concepută ca bază a societăţii. 3) (în Spania franchistă) Grupare politică şi paramilitară de orientare fascistă. 4) Grup compact şi omogen de persoane care luptă pentru o cauză comună. /<fr. phalange

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



FALÁN//GĂ³ falangăge f. 1) (în feudalism) Instrument de tortură constând dintr-un sul de lemn cu care se imobilizau picioarele unui vinovat pentru a fi bătut la tălpi. 2) Bătaie la tălpi aplicată acestor condamnaţi. /<ngr. falangas

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



FALÁNGĂ¹ s.f. Fiecare dintre oscioarele care formează scheletul degetelor. [< fr. phalange].

Trimis de LauraGellner, 19.03.2005. Sursa: DN



FALÁNGĂ² s.f. 1. Formaţie de soldaţi pedeştri, spartani sau macedoneni, înarmaţi cu lănci lungi, care atacau într-o anumită formaţie în rânduri compacte; (p. ext.) corp de soldaţi, trupă armată. 2. (fig.) Grup de oameni strâns uniţi, care luptă pentru o cauză comună. 3. (În doctrina socială utopică a lui Fourier) Celulă de bază a viitoarei orânduiri sociale, care avea să efectueze diferite munci. 4. Grupare politică fascistă (din Spania). [< fr. phalange, cf. lat. phalanx, gr. phalanx]

Trimis de LauraGellner, 19.03.2005. Sursa: DN



falángă (fălắngi), s.f. – 1. Sul de lemn în care legau condamnaţii care erau bătuţi la tălpi; era pedeapsa aplicată în vechime şi elevilor la şcoală, desfiinţată înainte de 1850. – 2. Bătaie. – var. (înv.) falagă. Mr. falangu, megl. fálăgă. ngr. φάλαγγας (Lokotsch 578), cf. tc. falaka (de unde var.), bg. falaga (› megl.). Este dublet de la falangă, s.f. (os de la degete), din gr. φάλαγξ, prin intermediul lat. phalanga, fr. phalange, şi al lui parîngă. – Der. falanster, s.n., din fr. phalanstère; falansterian, adj.

Trimis de blaurb, 31.08.2007. Sursa: DER



FALÁNGĂ s. f. I. 1. formaţie de soldaţi spartani sau macedoneni pedestri, cu lănci lungi, care atacau în rânduri compacte; (p. ext.) corp de soldaţi, trupă, armată. 2. (fig.) grup de oameni strâns uniţi, care luptă pentru o cauză comună. 3. (în doctrina socială utopică a lui Fourier) celulă de bază a viitoarei orânduiri sociale, care avea să efectueze diferite munci. 4. grupare politică fascistă (din Spania). II. fiecare dintre oasele care formează scheletul degetelor. (< fr. phalange, lat., gr. phalanx)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN