- grindină
- GRÍNDINĂ, grindine (grindini), s.f. Precipitaţie atmosferică alcătuită din particule de gheaţă având forma unor pietricele; piatră. ♦ fig. Ceea ce vine, cade, năvăleşte în mare cantitate. O grindină de lăcuste. ♦ fig. (Adverbial) În mare cantitate (şi unul după altul). Săgeţile cădeau grindină. – lat. grando, -inis.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98GRÍNDINĂ s. (met.) piatră, (Transilv. şi Bucov.) gheaţă, (înv.) smidă. (A bătut grindină.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimegríndină s. f., g.-d. art. gríndinei; pl. gríndine/gríndiniTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficGRÍNDIN//Ă grindinăi f. Precipitaţii atmosferice sub forma unor bucăţele de gheaţă, provenite prin îngheţarea picăturilor de ploaie. [G.-D. grindinei] /<lat. grando, grindinăinisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXgríndină (-ni), s.f. – Precipitaţie atmosferică, piatră. – Mr. grîndină, megl. grindini. lat. grandĭnem (Puşcariu 738; Candrea-Dens., 762; REW 3840a; DAR), cf. it. grandine. – Der. grindina, vb. (a cădea grindina), care, după Candrea-Dens., 763 şi DAR, provine din lat. grandĭnāre.Trimis de blaurb, 05.11.2007. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.