- precipitaţie
- PRECIPITÁŢIE, precipitaţii, s.f. 1. Precipitare. 2. Vapori de apă condensaţi care cad din atmosferă pe suprafaţa pământului sub formă de ploaie, ceaţă, brumă, zăpadă, grindină etc. [var.: precipitaţiúne s.f.] – Din fr. précipitation, lat. precipitatio, -onis.Trimis de ana_zecheru, 25.02.2009. Sursa: DEX '98PRECIPITÁŢIE s. 1. v. grabă. 2. v. precipitare.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeprecipitáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. precipitáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. precipitáţiei; pl. precipitáţii, art. precipitáţiile (sil. -ţi-i-)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPRECIPITÁŢI//E precipitaţiei f. chim. v. A SE PRECIPITA. ♢ precipitaţiei atmosferice produse ale condensării vaporilor de apă din atmosferă (sub formă de ploaie, grindină, ninsoare, brumă etc.) care cad pe suprafaţa pământului. /<fr. précipitation, lat. praecipitatio, precipitaţieonisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPRECIPITÁŢIE s.f. Faptul de a (se) precipita; precipitare. ♦ Precipitaţii atmosferice = produs al condensării vaporilor de apă atmosferici, care cade pe pământ sub formă de ploaie, zăpadă, grindină etc. [gen. -iei, var. precipitaţiune s.f. / cf. fr. précipitation].Trimis de LauraGellner, 12.02.2007. Sursa: DNPRECIPITÁŢIE s. f. 1. trecere în stare de precipitat a unei substanţe; precipitare. 2. produs al condensării vaporilor de apă atmosferici, care cade pe pământ sub formă de ploaie, zăpadă, grindină etc. 3. grabă mare, zor. (< fr. précipitation, lat. praecipitation)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.