- smidă
- SMÍDĂ, smide, s.f. Desiş format din arbori tineri sau din tufe de spini, de zmeură etc. [var.: (reg) smid s.n.] – et. nec.Trimis de baron, 17.03.2009. Sursa: DEX '98SMÍDĂ s. (Transilv.) smidărie. (smidă de tufe şi arbuşti.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeSMÍDĂ s. v. grindină, piatră.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimesmídă s. f., g.-d. art. smídei; pl. smídeTrimis de siveco, 12.11.2008. Sursa: Dicţionar ortograficsmídă2, smíde, smízi şi smíduri, s.f. (reg.) 1. desiş în pădure format din tufişuri de mărăcine, zmeură, mure etc.; sihlă, smidar, smidărie. 2. loc prăpăstios, unde se pătrunde greu. 3. gard viu. 4. (în forma: simidă) grămadă de butuci şi frunze în dezordine.Trimis de blaurb, 18.12.2006. Sursa: DARsmídă (-de), s.f. – Grindină. Origine necunoscută. Legătura cu pol. smiad "furtună" (Scriban) nu pare evidentă. sec. XVII, înv.Trimis de blaurb, 25.12.2008. Sursa: DERsmídă (-de), s.f. – 1. Hăţiş, desiş de pădure tînără. – 2. Despădurire, pădure tăiată. Origine necunoscută. Nu este probabilă der. din sl. sviteti "a scăpăra, a fulgera" (Cihac, II, 338, îl interpretează ca "pădure incendiată de trăsnet"). Cu atît mai puţin convingătoare este explicaţia bazată pe ngr. σημύδα "mesteacăn" (Bogrea, Dacor., III, 736; cf. Scriban). Nu e sigur dacă-i vorba de un cuvînt identic cu cel anterior; poate are legătură cu smirdar. – Der. smidărie, s.f. (Trans., desime); smidos, adj. (des, dens).Trimis de blaurb, 27.12.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.