greoi

greoi
GREÓI, -OÁIE, greoi, -oaie, adj. Care se mişcă, se desfăşoară sau porneşte greu, încet. ♦ fig. Lipsit de vioiciune, de supleţe. ♦ fig. (Despre limbă, stil etc.) Încărcat, complicat, confuz. – Greu + suf. -oi.
Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Greoi ≠ ager, isteţ, iute, sprinten, vioi
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

GREÓI adj. 1. încet, lent, moale, molatic, molâu, (înv.) târziu, zăbavnic. (Mişcări greoioaie; om greoi în mişcări.) 2. anevoios, dificil, (astăzi rar) silnic. (Un mers greoi.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

greói adj. m., pl. greói; f. sg. şi pl. greoáie
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

GREÓI1 adv. Cu toată greutatea; greu. A se lăsa greoi pe scaun. /greu + suf. greoioi
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

GRE//ÓI2 greoioáie adj. 1) Care se desfăşoară încet şi cu greutate. 2) (în opoziţie cu vioi) Care vădeşte încetineală; molatic. 3) fig. (despre modul de exprimare) Care este încărcat şi neclar. /greu + suf. greoioi
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • urs — URS, urşi, s.m. 1. Mamifer omnivor cu trupul masiv, acoperit de o blană brună negricioasă sau roşcată, cu botul ascuţit şi cu coada scurtă (Ursus arctos). ♢ Urs alb (sau polar) = specie de urs cu blana albă, care trăieşte în regiunile arctice… …   Dicționar Român

  • îngreuia — ÎNGREUIÁ, îngreuiez, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) face mai greu; a (se) îngreuna. ♦ fig. A produce sau a avea o senzaţie de greutate, de apăsare. I se îngreuiază pleoapele. 2. tranz. fig. A face ca ceva să devină mai anevoios; a îngreuna, a… …   Dicționar Român

  • bursuc — BURSÚC, bursuci, s.m. Mamifer carnivor cu trupul greoi, acoperit cu peri lungi şi aspri de culoare cenuşie, cu două dungi negre, cu picioare scurte, cu capul lunguieţ, având un fel de rât asemănător cu al porcului; viezure. ♦ fig. Om sau copil… …   Dicționar Român

  • greu — GREU, GREA, grei, grele, adj., GREU, adv., s.n. I. adj. 1. Care apasă cu greutate asupra suprafeţei pe care stă; care are greutate (mare); care cântăreşte mult. Corp greu. ♢ Aur greu = aur masiv. Artilerie grea = artilerie care are în dotarea… …   Dicționar Român

  • hipopotam — HIPOPOTÁM, hipopotami, s.m. Mamifer erbivor nerumegător, mare şi greoi, cu pielea groasă şi fără păr, care trăieşte în fluviile şi în lacurile din Africa ecuatorială (Hippopotamus amphibius). – Din fr. hippopotame. Trimis de gall, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • torpid — TORPÍD, Ă, torpizi, de, adj. (livr.) Leneş, molatic, încet, greoi. – Din fr. torpide, it. torpido, lat. torpidus. Trimis de LauraGellner, 28.06.2004. Sursa: DEX 98  torpíd adj. m., pl …   Dicționar Român

  • adormit — ADORMÍT, Ă, adormiţi, te, adj. Care adoarme, cuprins de somn. ♦ Somnoros. ♦ fig. Lipsit de voiciune, greoi în mişcări, moale. ♦ fig. (În limbajul bisericesc; adesea substantivat) Mort. – v. adormi. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 …   Dicționar Român

  • anchiloza — ANCHILOZÁ, anchilozez, vb. I. tranz. şi refl. A produce sau a căpăta o anchiloză. ♦ refl. fig. A deveni sclav al rutinei, căpătând deprinderi de lucru mecanice. – Din fr. ankyloser. Trimis de ana zecheru, 08.02.2004. Sursa: DEX 98  ANCHILOZÁ vb …   Dicționar Român

  • biedermeier — adj., s.n. Stil Biedermeier = stil de mobilier caracterizat prin forme simple, suprafeţe netede, lemn curbat, cu aspect general greoi, exprimând gustul pentru confort şi pentru viaţa intimă de familie. [pron. bi der má ier. / < Biedermeier –… …   Dicționar Român

  • coropişniţă — COROPÍŞNIŢĂ, coropişniţe, s.f. Insectă dăunatoare plantelor, cu corpul greoi şi cu picioarele anterioare ca nişte lopeţi, care trăieşte în pământ şi care atacă, în special, culturile de grădinărie (Gryllotalpa vulgaris). [var.: coropéşniţă s.f.]… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”