bursuc

BURSÚC, bursuci, s.m. Mamifer carnivor cu trupul greoi, acoperit cu peri lungi şi aspri de culoare cenuşie, cu două dungi negre, cu picioare scurte, cu capul lunguieţ, având un fel de rât asemănător cu al porcului; viezure. ♦ fig. Om sau copil mic, îndesat şi greoi; om retras, izolat, ursuz. – Din tc. borsuk.

Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX '98



BURSÚC s. v. viezure.

Trimis de siveco, 23.02.2009. Sursa: Sinonime



BURSÚC s. v. marmotă.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



bursúc (viezure) s. m., pl. bursúci

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



BURSÚ//C bursucci m. 1) Animal carnivor, cu corpul greoi, cu picioarele scurte şi cu botul lunguieţ, asemănător cu al porcului; viezure. 2) fig. fam. Persoană mică de statură, îndesată şi greoaie. 3) fig. fam. Persoană ursuză; om nesociabil. /<turc. borsuk

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



bursúc (bursúci), s.m. – 1. Viezure (Meles taxus). – 2. Leneş, trîndav. – 3. Copil. – Mr., megl. busuc. tc. borsuk (Roesler 590; Şeineanu, II, 64; Lokotsch 254), cf. bg., rus. barsuk, mag., pol., rut. borsuk. – Der. bursucă, s.f. (plantă, Bartsia alpina); bursuca (var. bursuci, îmbursuca), vb. (a încreţi); bursoacă, s.f. (plantă, Setaria glauca); bursucos, adj. (burtos; încruntat). După Miklosich, Fremdw., 78 şi Wander., 12, pol., rut. provin din rom.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER