gonaci

gonaci
GONÁCI, gonaci, s.m. 1. (pop.) Hăitaş2. 2. (Rar) Cal sprinten, care fuge repede. 3. Călăreţ uşor înarmat în vechea armată, care de obicei îndeplinea misiuni de cercetare. – Goni + suf. -aci. cf. bg. g o n a č.
Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

GONÁCI s. v. hăitaş.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

GONÁCI s. v. fugău.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

gonáci s. m., pl. gonáci
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

GONÁCI gonaci m. 1) Persoană care stârneşte şi goneşte vânatul; hăitaş. 2) rar Cal care fuge iute. 3) (în vechea armată) Călăreţ înarmat care îndeplinea misiuni de cercetare. /a goni + suf. gonaciaci
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

gonáci2, gonáce, gonáci, -ce, adj. s.m. f. (pop.) 1. care goneşte, aleargă, pune pe fugă. 2. (taur) gonitor. 3. (înv.) explorator, cercetător. 4. persecutor.
Trimis de blaurb, 16.05.2006. Sursa: DAR

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • gonáci — s. m., pl. gonáci …   Romanian orthography

  • hăitaş — HĂITÁŞ1, hăitaşe, s.n. (reg.) Acţiunea de stârnire a vânatului. – Din magh. hajtás. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  HĂITÁŞ2, hăitaşi, s.m. Om care, făcând gălăgie mare, stârneşte vânatul din ascunzători şi îl goneşte spre vânători;… …   Dicționar Român

  • haită — HÁITĂ, haite, s.f. 1. Grup de câini, de lupi etc. care umblă împreună (după pradă). ♦ fig. Bandă (de răufăcători). 2. (înv.) Vânătoare (cu gonaci şi câini); goană. 3. (reg.) Căţea (rea); p. ext. câine (rău). ♦ Epitet dat unei femei rele sau… …   Dicționar Român

  • goană — GOÁNĂ, goane, s.f. 1. Deplasare cu paşi mari şi repezi; urmărire în fugă. ♢ loc. vb. A pune (pe cineva) pe goană sau a lua (pe cineva) la goană = a goni; a fugări. ♦ Viteză mare cu care se deplasează un vehicul; grabă mare cu care se deplasează o …   Dicționar Român

  • hãitáş — I. (gonaci) s. m., pl. hãitáşi II. (stârnirea vânatului) s. n., pl. hãitáşe …   Romanian orthography

  • botaş — BOTÁŞ s. v. bătăiaş, gonaci, gonaş, hăitaş, mânător. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • chetă — CHÉTĂ, chete, s.f. Acţiunea de a strânge prin contribuţie voluntară o sumă de bani pentru un anumit scop. v. colectă. – Din fr. quête. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CHÉTĂ s. colectă, (înv.) curama, (grecism înv.) sinisfora. (Face …   Dicționar Român

  • ciocănaş — CIOCĂNÁŞ1, (1) ciocănaşe, s.n., (2) ciocănaşi, s.m. 1. s.n. Ciocănel. 2. s.m. Muncitor care sparge cu ciocanul1 sarea în ocne. – Ciocan1 + suf. aş. Trimis de IoanSoleriu, 28.04.2004. Sursa: DEX 98  CIOCĂNÁŞ2, ciocănaşe, s.n …   Dicționar Român

  • crainic — CRÁINIC, Ă, crainici, ce, subst. 1. s.m. (înv.) Persoană care anunţa mulţimii poruncile suveranului sau ale autorităţilor; vestitor. 2. s.m. şi f. Persoană care citeşte informaţiile, comunicările, ştirile oficiale etc., anunţă programul la o… …   Dicționar Român

  • fugău — s. 1. (entom.; Hydrometra paludum) (Munt.) goangă, (Bucov.) gonaci, goniţar. 2. (ornit.; Lagopus mutus) (reg.) fugar. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime  FUGĂU s. v. potârniche. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”