ciocănaş

ciocănaş
CIOCĂNÁŞ1, (1) ciocănaşe, s.n., (2) ciocănaşi, s.m. 1. s.n. Ciocănel. 2. s.m. Muncitor care sparge cu ciocanul1 sarea în ocne. – Ciocan1 + suf. -aş.
Trimis de IoanSoleriu, 28.04.2004. Sursa: DEX '98

CIOCĂNÁŞ2, ciocănaşe, s.n. (pop.) Diminutiv al lui ciocan2. – Ciocan2 + suf. -aş.
Trimis de hai, 16.05.2004. Sursa: DEX '98

CIOCĂNÁŞ s. ciocănel.
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

CIOCĂNÁŞ s. v. bătăiaş, gonaci, gonaş, hăi-taş, mânător.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ciocănáş (persoană) s. m., pl. ciocănáşi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ciocănáş (ciocănel, ştiulete mic) s. n., pl. ciocănáşe
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CIOCĂNÁŞ ciocănaşi m. înv. (diminutiv de la ciocan) Muncitor care sparge cu ciocanul sarea în ocnă. /ciocan + suf. ciocănaşaş
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ciocănáş2, ciocănáşi, s.m. pl. (reg.) plantă ornamentală numită şi condurul-doamnei.
Trimis de blaurb, 10.04.2006. Sursa: DAR

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • ciocan — CIOCÁN3, ciocani, s.m. (reg.) Ştiulete de porumb (curăţăt sau nu de boabe); ciocălău. – Din scr. čokan. Trimis de IoanSoleriu, 28.04.2004. Sursa: DEX 98  CIOCÁN2, ciocane, s.n. (pop.) Păhărel în formă de sticluţă, cu gâtul strâmt şi lung, din… …   Dicționar Român

  • ciocni — CIOCNÍ, ciocnesc, vb. IV. 1. refl. (recipr.) intranz. şi tranz. A (se) lovi, a (se) izbi (unul) de altul (făcând zgomot). ♦ tranz. A lovi ouăle roşii unul de altul cu unul dintre capete, conform tradiţiei legate de sărbătoarea Paştilor. ♦ tranz.… …   Dicționar Român

  • ciocănel — CIOCĂNÉL, ciocănele, s.n. Diminutiv al lui ciocan1; spec. ciocan1 mic cu care se lovesc coardele ţambalului, xilofonului, toba, toaca etc.; ciocănaş1. – Ciocan1 +suf. el. Trimis de hai, 16.05.2004. Sursa: DEX 98  CIOCĂNÉL s. v. ciocănaş. Trimis… …   Dicționar Român

  • ciocănăţei — s.m. pl. (reg.) plantă ornamentală numită şi condurul doamnei sau ciocănaş. Trimis de blaurb, 10.04.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • gong — GONG, gonguri, s.n. Disc de metal care, lovit cu un ciocănel special, produce un sunet caracteristic, fiind întrebuinţat ca instrument muzical sau de chemare, de semnalizare. ♦ Sunet emis (ca semnal) de acest disc. – Din fr., engl. gong. Trimis… …   Dicționar Român

  • hăitaş — HĂITÁŞ1, hăitaşe, s.n. (reg.) Acţiunea de stârnire a vânatului. – Din magh. hajtás. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  HĂITÁŞ2, hăitaşi, s.m. Om care, făcând gălăgie mare, stârneşte vânatul din ascunzători şi îl goneşte spre vânători;… …   Dicționar Român

  • tocmag — TOCMÁ//G tocmaggi m. mai ales la pl. Preparat culinar din aluat nedospit, tăiat în formă de şuviţe subţiri, care se consumă fiert; tăiţei. /<turc. tokmak Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX  tocmág, tocmáşi, s.m. (reg.) 1. ciocănaş. 2 …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”