Dicționar Român. 2013.
chircire — CHIRCÍRE s. 1. contractare, ghemuire, închircire, strângere, zgârcire. (chircire cuiva din cauza durerilor.) 2. v. pipernicire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
ciuci — ciuci1 s.m. pl. (reg.) tăiţei. Trimis de blaurb, 16.02.2008. Sursa: DAR ciuci2 s.n. (pop.) poziţie joasă a corpului (cu îndoirea genunchilor şi apropierea fundului de pământ); aşezare pe vine, stârcire, strângere (a corpului), ghemuire. Trimis… … Dicționar Român
destinde — DESTÍNDE, destind, vb. VI. 1. refl. A se desface din încordare; a se relaxa, a slăbi. ♦ fig. (Despre nervi sau stări de surescitare) A se linişti, a se calma, a se descărca, a se deconecta. 2. refl. (Despre fiinţe, corpul sau părţi ale corpului… … Dicționar Român
piti — PITÍ, pitesc, vb. IV. refl. şi tranz. (pop.) A (se) ascunde (ghemuindu se), a (se) pitula; fig. a (se) adăposti. – cf. p i t i c2. Trimis de oprocopiuc, 21.03.2004. Sursa: DEX 98 PITÍ vb. v. ascunde, dosi, m … Dicționar Român
pitula — PITULÁ, pitulez, vb. I. refl. şi tranz. (pop.) A (se) piti. ♢ loc. adv. Pe pitulate = pe ascuns, pe furiş. [var.: tupilá vb. I] – Din piti. Trimis de oprocopiuc, 21.03.2004. Sursa: DEX 98 PITULÁ … Dicționar Român
stârcire — stârcíre, stârcíri, s.f. (înv.) 1. ghemuire. 2. amorţire. Trimis de blaurb, 16.01.2007. Sursa: DAR … Dicționar Român
îndreptare — ÎNDREPTÁRE, îndreptări, s.f. Acţiunea de a (se) îndrepta şi rezultatul ei; corectare, corectiv. ♦ (înv. şi pop.) Dreptate, îndreptăţire. ♦ (înv.; la pl.) Act justificativ, document oficial. – v. îndrepta. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX … Dicționar Român
