cocoşa — COCOŞÁ, cocoşez, vb. I. refl. A se gheboşa; a se încovoia, a se gârbovi. ♦ tranz. A face să capete cocoaşă; a face să se încovoaie sub apăsarea unei greutăţi. ♢ expr. (fam.) A cocoşa (pe cineva) în bătaie = a bate foarte tare (pe cineva). – Din… … Dicționar Român
gheboşat — GHEBOŞÁT1 s.n. Faptul de a se gheboşa. – v. gheboşa. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 GHEBOŞÁT2, Ă, gheboşaţi, te, adj. (Despre oameni) Care are spinarea adusă, încovoiată, gârbovită (din cauza greutăţii pe care o poartă, a durerii, a… … Dicționar Român
gârbovi — GÂRBOVÍ, gârbovesc, vb. IV. refl. (Despre oameni) A deveni gârbov; a se cocârja. ♢ tranz. fact. Anii l au gârbovit. – Din gârbov. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 GÂRBOVÍ vb. a se cocârja, a se cocoşa, a se gheboşa, a se încovoia, a se … Dicționar Român
gheboşare — GHEBOŞÁRE, gheboşări, s.f. Acţiunea de a se gheboşa şi rezultatul ei. – v. gheboşa. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 gheboşáre s. f., g. d. art. gheboşării; pl. gheboşări Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român
gheb — GHEB1, (1, 2) gheburi, (3) ghebe, s.n. 1. Cocoaşă (la om). 2. Ridicătură de teren în formă de gheb (1). 3. (La pl.) Specie de ciuperci comestibile cu piciorul gălbui sau brun, având de jur împrejur un inel alb, şi cu pălăria galbenă brună… … Dicționar Român
gheboşi — GHEBOŞÍ, gheboşesc, vb. IV. refl. v. gheboşa. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
potângi — potângí, potângésc, vb. IV (reg.) 1. a coase prost; a cârpi. 2. a (se) cocoşa, a (se) gheboşa. 3. a bate foarte rău; a schilodi în bătaie. 4. a asupri, a împila. Trimis de blaurb, 17.10.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
povârni — POVÂRNÍ, povârnesc, vb. IV. 1. refl. A se înclina, a se apleca. ♦ A se gârbovi (de bătrâneţe). 2. refl. şi tranz. A (se) prăbuşi, a (se) prăvăli, a (se) răsturna. – Din bg. povărna, scr. povrnuti. Trimis de oprocopiuc, 04.04.2004. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
îndoi — ÎNDOÍ, (I) îndói, (II, III) îndoiesc, vb. IV. I. 1. tranz. A strânge în două o stofă, o hârtie, un material etc.; a strânge ceva de două sau de mai multe ori (punând marginile una peste alta). 2. tranz. şi refl. A face să devină sau a deveni… … Dicționar Român
îndrepta — ÎNDREPTÁ, îndrépt, vb. I. I. 1. tranz. A face drept ceea ce era îndoit sau strâmb. ♦ refl. (Despre oameni) A lua o ţinută dreaptă. 2. tranz. şi refl. A (se) schimba din rău în bine; a (se) îmbunătăţi, a (se) ameliora. ♦ refl. (Despre oameni) A se … Dicționar Român
