- fălţui
- FĂLŢUÍ, fălţuiesc, vb. IV. tranz. 1. A prelucra cu falţul pieile tăbăcite pentru a le reduce şi a le uniformiza grosimea. 2. A face unor scânduri, ţigle etc. un falţ (care să permită îmbinarea lor). ♦ A executa îmbinarea unor piese de tablă cu ajutorul falţului. 3. A îndoi şi a împături o coală de hârtie sau o tipăritură (în vederea manipulării, păstrării sau în vederea broşării ori a legării). – Din germ. falzen.Trimis de LauraGellner, 07.05.2004. Sursa: DEX '98FĂLŢUÍ vb. (tehn.) a lămbui.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimefălţuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. fălţuiésc, imperf. 3 sg. fălţuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. fălţuiáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA FĂLŢU//Í fălţuiiésc tranz. 1) (piei tăbăcite) A prelucra cu falţul. 2) (scânduri, cărămizi, ţigle) A prevedea cu un falţ. 3) (coli imprimate) A împături într-o anumită ordine (pentru a broşa, a mânui mai uşor etc.) /<germ. falzenTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.