Dicționar Român. 2013.
fălţuit — FĂLŢUÍT1 s.n. Fălţuire. – v. fălţui. Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX 98 FĂLŢUÍT2, Ă, fălţuiţi, te, adj. 1. (Despre piei tăbăcite) Care şi a redus şi şi a uniformizat grosimea în urma prelucrării cu falţul. 2. (Despre unele materiale de… … Dicționar Român
fălţuitor — FĂLŢUITÓR, OÁRE, fălţuitori, oare s. 1. s.m. şi f. Persoană calificată în operaţiile de fălţuire. 2. s.n. Unealtă (rindea specială, cuţit etc.) cu care se fălţuieşte. [pr.: ţu i ] – Fălţui + suf. tor. Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
ФАЛЬЦОВКА — 1. соединение заготовок из листового металла продольным замком фальцем 2. выборка паза вдоль кромки элемента столярного изделия (Болгарский язык; Български) 1. съединяване чрез подгъване 2. фалцуване (Чешский язык; Čeština) 1. lemování; spojování … Строительный словарь
lămbuire — LĂMBUÍRE s. v. fălţuire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
