furnizor

furnizor
FURNIZÓR, -OÁRE, furnizori, -oare, s.m. şi f. Persoană fizică sau juridică care furnizează, care procură (diverse materiale). – Din fr. fournisseur.
Trimis de cata, 16.02.2004. Sursa: DEX '98

furnizór s. m., pl. furnizóri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

FURNIZ//ÓR furnizoroáre (furnizoróri, furnizoroáre) m. şi f. Persoană sau întreprindere care furnizează ceva. /<fr. fournisseur
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

FURNIZÓR, -OÁRE s.m. şi f. Persoană care furnizează (diverse materiale). [cf. fr. fournisseur].
Trimis de LauraGellner, 27.06.2006. Sursa: DN

FURNIZÓR, -OÁRE s. m. f. unitate, persoană care furnizează ceva. (< fr. fournisseur)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • furnizór — s. m., pl. furnizóri …   Romanian orthography

  • acreditiv — ACREDITÍV, acreditive, s.n. 1. Sumă de bani special rezervată de un cumpărător din contul său, la o bancă ce deserveşte un furnizor, pentru ca acestuia să i se facă plata în momentul în care dovedeşte predarea furniturilor în condiţiile stabilite …   Dicționar Român

  • furniza — FURNIZÁ, furnizez, vb. I. tranz. A procura mărfuri prin vânzare sau a pune la dispoziţie servicii, contra plată, în baza unei înţelegeri prealabile; a livra. ♦ A da, a oferi o informaţie, o ştire etc. – Din furnizor. cf. fr. f o u r n i r. Trimis …   Dicționar Român

  • saigiu — SAIGÍU, saigii, s.m. Slujbaş al Porţii Otomane care strângea în ţările româneşti darea plătită în oi; p. ext. slujbaş al stăpânirii care număra oile în acest scop. [pr.: sa i . – var.: (înv.) saegíu s.m.] – Din tc. sayıcı. Trimis de LauraGellner …   Dicționar Român

  • subfurnizor — subfurnizór s. m., pl. subfurnizóri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  SUBFURNIZÓR s. m. furnizor secund. (< sub + furnizor) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN …   Dicționar Român

  • comandă — COMÁNDĂ, comenzi, s.f. 1. Acţiunea de a comanda; ordin de executare a unei mişcări, a unui exerciţiu; poruncă. ♢ Metodă de comandă = metodă folosită de un conducător care ia decizii personale şi le impune colaboratorilor fără a i consulta. Ton de …   Dicționar Român

  • merinde — MERÍNDE, merinde, s.f. Hrană (rece) pe care o ia cineva când pleacă la drum sau la lucru; p. gener. alimente, hrană, mâncare. – lat. merenda. Trimis de LauraGellner, 28.05.2004. Sursa: DEX 98  MERÍNDE s. pl. v. aliment, hrană, mâncare. Trimis de …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”