- merinde
- MERÍNDE, merinde, s.f. Hrană (rece) pe care o ia cineva când pleacă la drum sau la lucru; p. gener. alimente, hrană, mâncare. – lat. merenda.Trimis de LauraGellner, 28.05.2004. Sursa: DEX '98MERÍNDE s. pl. v. aliment, hrană, mâncare.Trimis de siveco, 25.10.2007. Sursa: Sinonimemerínde s. f., art. meríndea, g.-d. art. meríndei; pl. meríndeTrimis de siveco, 16.10.2007. Sursa: Dicţionar ortograficMERÍNDE merinde f. pl. Hrană rece luată la lucru sau la drum. /<lat. merendaTrimis de siveco, 16.10.2007. Sursa: NODEXmeríndă (merínde), s.f. – Provizii. – var. merinde. Megl., mr. mirinde "ora de gustare", istr. merinde. lat. merenda (Puşcariu 1059; Candrea-Dens., 1081; REW 5521), cf. it. merenda, prov. merendo, sp. merienda. – Der. merindare, s.f. (pînză, şervet în care se aduc proviziile); merinzar, s.m. (furnizor). cf. megl. mirindz, mirindari "a lua o gustare; a se odihni". – Din rom. provin rut. merendja, merendaty, pol. dialectal mierenda, mierend(z)ać (Miklosich, Wander., 10; Candrea, Elemente, 403; Berneker, II, 37), şi mag. meringya (Edelspacher 19).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.