- furoare
- FUROÁRE, furori, s.f. 1. (Rar) Mânie, furie, delir furios. 2. (Rar) Pasiune violentă, patimă arzătoare; încântare. 3. (fam.; în expr.) A face furori = a provoca admiraţie, senzaţie, mai ales pentru aspectul exterior. – Din fr. fureur, lat. furor, -oris.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98furoáre s. f., g.-d. art. furórii; pl. furóriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficFUR//OÁRE furoareóri f. rar 1) Exces de furie. 2) Patimă arzătoare; pasiune puternică. ♢ A face furoareori a încânta pe cineva, în special, prin aspectul exterior. [Sil. -roa-re] /<fr. fureur, lat. furor, furoareorisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXFUROÁRE s.f. (Rar) 1. Mânie, delir furios, furie. 2. Pasiune violentă; încântare. ♢ (fam.) A face furori = a provoca admiraţie (mai ales prin aspectul exterior). [cf. fr. fureur, lat. furor].Trimis de LauraGellner, 27.06.2006. Sursa: DNFUROÁRE s. f. 1. mânie, delir furios, furie. 2. pasiune violentă; încântare. o (fam.) a face furoare ori = a provoca admiraţie (prin aspectul exterior). (< fr. fureur, lat. furor)Trimis de raduborza, 31.01.2008. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.