saigiu

SAIGÍU, saigii, s.m. Slujbaş al Porţii Otomane care strângea în ţările româneşti darea plătită în oi; p. ext. slujbaş al stăpânirii care număra oile în acest scop. [pr.: sa-i-. – var.: (înv.) saegíu s.m.] – Din tc. sayıcı.

Trimis de LauraGellner, 17.07.2004. Sursa: DEX '98



saigíu s. m. (sil. sa-i-), art. saigíul; pl. saigíi, art. saigíii

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



saigíu, saigíi, s.m. (înv.) 1. slujbaş al Porţii otomane care strângea în Ţările Române darea plătită în oi; slujbaş al stăpânirii care număra oile în acest scop. 2. (în forma: saegiu) furnizor de vite din Ţările Române pentru măcelăria împărătească din Constantinopol. 3. persoană care îndeplinea diverse funcţii la grajdurile domneşti; comis, grăjdar. 4. (la pl.; reg.) flăcăii care, în noaptea din ajunul zilei sfântului Dumitru, merg din casă în casă jucând şi cântând, în virtutea unei datini.

Trimis de blaurb, 16.11.2006. Sursa: DAR



saigíu (saigíi), s.m. – 1. Geambaş, furnizor de oi pentru sultan. – 2. (Dobr.) Tînăr care umblă din casă în casă în ajunul zilei de Sfîntul Dumitru. – var. sa(i)egiu, saingiu. tc. sayici (Şeineanu, II, 307). – Der. saigi, vb. (a îndeplini funcţia de saigiu); saigie, s.f. (slujba de saigiu).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER