Dicționar Român. 2013.
flecăreală — FLECĂREÁLĂ, flecăreli, s.f. Vorbărie fără rost, vorbă de clacă; flecărie, pălăvrăgeală. – Flecări + suf. eală. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 FLECĂREÁLĂ s. flecărie, flecărire, flecărit, limbuţie, pălăvrăgeală, pălăvrăgire,… … Dicționar Român
clănţăneală — CLĂNŢĂNEÁLĂ, clănţăneli, s.f. Clănţănit. Clănţăni + suf. eală. Trimis de ibogdank, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CLĂNŢĂNEÁLĂ s. clănţănire, clănţănit, clănţăni tură, dârdâială, dârdâit. (clănţăneală dinţilor.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
dârdâială — DÂRDÂIÁLĂ, dârdâieli, s.f. Faptul de a dârdâi; dârdâit. [pr.: dâ ia ] – Dârdâi + suf. eală. Trimis de hai, 12.05.2004. Sursa: DEX 98 DÂRDÂIÁLĂ s. 1. v. tremurătură. 2. v. clănţănit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
dârdâit — DÂRDÂÍT s.n. Dârdâială. – v. dârdâi. Trimis de hai, 12.05.2004. Sursa: DEX 98 DÂRDÂÍT s. 1. v. tremurătură. 2. v. clănţănit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime DÂRDÂÍT s. v. flecăreală, flecărie, flecărire, flecărit, limbu … Dicționar Român
fleci — s.f. pl. (În expr.) A (se) face fleci = a (se) turti, a (se) zdrobi, a (se) fleşcăi, (reg.) a (se) fleci. – Probabil din *fleacă, cf. fleică. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: Neoficial FLECÍ, flecesc, v. IV tranz. şi … Dicționar Român
leorbăială — LEORBĂIÁLĂ, leorbăieli, s.f. (reg.) Faptul de a leorbăi; flecăreală, trăncăneală, sporovăială. [pr.: bă ia ] – Leorbăi + suf. eală. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 LEORBĂIÁLĂ s. v. flecăreală, flecărie, fle cărire, flecărit,… … Dicționar Român
locvacitate — LOCVACITÁTE s.f. (livr.) Însuşirea, pornirea, obişnuinţa de a fi locvace; limbuţie. – Din fr. loquacité, lat. loquacitas, atis. Trimis de LauraGellner, 25.05.2004. Sursa: DEX 98 LOCVACITÁTE s. v. flecăreală, flecărie, flecă rire, flecărit,… … Dicționar Român
logoree — LOGORÉE s.f. Stare de excitaţie psihică, care se caracterizează prin tendinţa excesivă, nestăpânită de a vorbi continuu şi incoerent. ♦ (fam.) Faptul de a vorbi mult şi inutil; limbuţie, locvacitate. – Din fr. logorrhée. Trimis de LauraGellner,… … Dicționar Român
procovanţă — PROCOVÁNŢĂ s. v. flecăreală, flecărie, flecărire, flecărit, limbuţie, pălăvră geală, pălăvrăgire, pălăvrăgit, sporovă ială, sporovăire, sporovăit, tăifăsuială, tăifăsuire, tăifăsuit, trăncăneală, trăncănit, vorbăraie, vorbărie. Trimis de siveco,… … Dicționar Român
pălăvrit — PĂLĂVRÍT s. v. flecăreală, flecărie, flecă rire, flecărit, limbuţie, pălăvrăgeală, pălăvrăgire, pălăvrăgit, sporovăială, sporovăire, sporovăit, tăifăsuială, tăifăsuire, tăifăsuit, trăncăneală, trăncănit, vorbăraie, vorbărie. Trimis de siveco,… … Dicționar Român
