clănţăneală

clănţăneală
CLĂNŢĂNEÁLĂ, clănţăneli, s.f. Clănţănit. Clănţăni + suf. -eală.
Trimis de ibogdank, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

CLĂNŢĂNEÁLĂ s. clănţănire, clănţănit, clănţăni-tură, dârdâială, dârdâit. (clănţăneală dinţilor.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

CLĂNŢĂNEÁLĂ s. v. flecăreală, flecărie, flecărire, flecărit, limbuţie, pălă-vrăgeală, pălăvrăgire, pălăvrăgit, sporovăială, sporovăire, sporovăit, tăifăsuială, tăifăsuire, tăifăsuit, trăn-căneală, trăncănit, vorbăraie, vorbărie.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

clănţăneálă s. f., g.-d. art. clănţănélii; pl. clănţănéli
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • clănţănit — CLĂNŢĂNÍT, s.n. Faptul de a clănţăni; zgomot produs prin ciocnirea ritmică a dinţilor, a unor obiecte de metal etc.; clănţăneală, clănţănitură. – v. clănţăni. Trimis de ibogdank, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CLĂNŢĂNÍT s. clănţăneală, clănţănire,… …   Dicționar Român

  • clanţ — CLANŢ, (1) interj., (2) clanţuri s.n. 1. interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită sunetul produs de clanţa uşii, de izbirea fălcilor sau a dinţilor, de ţăcănitul foarfecelor, de închiderea cu zgomot a unui capac etc. 2. s.n. Cioc; p. ext.… …   Dicționar Român

  • flecăreală — FLECĂREÁLĂ, flecăreli, s.f. Vorbărie fără rost, vorbă de clacă; flecărie, pălăvrăgeală. – Flecări + suf. eală. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  FLECĂREÁLĂ s. flecărie, flecărire, flecărit, limbuţie, pălăvrăgeală, pălăvrăgire,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”