clănţăi

clănţăi
CLĂNŢĂÍ, clănţăiesc, vb. IV. intranz. A clănţăni. [prez. ind. şi: clắnţăi] – Clanţ + suf. -ăi.
Trimis de ibogdank, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

clănţăí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. clănţăiésc, imperf. 3 sg. clănţăiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. clănţăiáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • clănţău — CLĂNŢĂU, clănţăi, s.m. Om care vorbeşte mult (şi adesea pe ton impulsiv, agresiv). ♦ (peior.) Avocat. – Clanţă + suf. ău. Trimis de ibogdank, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CLĂNŢĂU s., adj. v. flecar. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”