clănţăi

clănţăi: CLĂNŢĂÍ, clănţăiesc, vb. IV. intranz. A clănţăni. [prez. ind. şi: clắnţăi] – Clanţ + suf. -ăi.

Trimis de ibogdank, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

clănţăí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. clănţăiésc, imperf. 3 sg. clănţăiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. clănţăiáscă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

clănţău — CLĂNŢĂU, clănţăi, s.m. Om care vorbeşte mult (şi adesea pe ton impulsiv, agresiv). ♦ (peior.) Avocat. – Clanţă + suf. ău. Trimis de ibogdank, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CLĂNŢĂU s., adj. v. flecar. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … … Dicționar Român

Mark and share
Search through all dictionaries
Translate…
Search Internet

Share the article and excerpts