clăncăit

clăncăit
CLĂNCĂÍT s.n. Faptul de a clăncăi; zgomot produs de lovirea a două obiecte; clancăt. v. clăncăi.
Trimis de ibogdank, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

clăncăít s. n.
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CLĂNCĂÍT clăncăituri n. Sunet caracteristic produs prin lovirea limbii de cerul gurii. /v. a clăncăi
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • clancăt — CLÁNCĂT, clancăte, s.n. (Rar) Clăncăit. – Din clanc. Trimis de hai, 21.05.2004. Sursa: DEX 98  cláncăt s. n., pl. cláncăte Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  CLÁNCĂT clancăte n. Zgomot provocat de lovirea a două obiecte …   Dicționar Român

  • clăncăi — CLĂNCĂÍ, pers. 3 clắncăie, vb. IV. intranz. (Despre două obiecte) A produce un zgomot caracteristic în urma lovirii lor. – Clanc + suf. ăi. Trimis de ibogdank, 25.09.2003. Sursa: DEX 98  clăncăí vb., ind. şi conj. prez …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”