clăncăi

CLĂNCĂÍ, pers. 3 clắncăie, vb. IV. intranz. (Despre două obiecte) A produce un zgomot caracteristic în urma lovirii lor. – Clanc + suf. -ăi.

Trimis de ibogdank, 25.09.2003. Sursa: DEX '98



clăncăí vb., ind. şi conj. prez. 3 sg. clăncăie, imperf. 3 sg. clăncăiá

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A CLĂNCĂÍ pers. 3 clăncăie intranz. A produce un clăncăit; a face "clanc-clanc". /clanc + suf. clăncăiăi

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX