- clancăt
- CLÁNCĂT, clancăte, s.n. (Rar) Clăncăit. – Din clanc.Trimis de hai, 21.05.2004. Sursa: DEX '98cláncăt s. n., pl. cláncăteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCLÁNCĂT clancăte n. Zgomot provocat de lovirea a două obiecte. /clanc + suf. clancătătTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.