clancăt

clancăt
CLÁNCĂT, clancăte, s.n. (Rar) Clăncăit. – Din clanc.
Trimis de hai, 21.05.2004. Sursa: DEX '98

cláncăt s. n., pl. cláncăte
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CLÁNCĂT clancăte n. Zgomot provocat de lovirea a două obiecte. /clanc + suf. clancătăt
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • clăncăit — CLĂNCĂÍT s.n. Faptul de a clăncăi; zgomot produs de lovirea a două obiecte; clancăt. v. clăncăi. Trimis de ibogdank, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  clăncăít s. n. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  CLĂNCĂÍT clăncăituri n.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”