faţadă

faţadă
FAŢÁDĂ, faţade, s.f. Fiecare dintre părţile exterioare verticale ale unei clădiri, ale unui monument; spec. partea dinspre stradă sau partea unde se găseşte intrarea principală a unei clădiri. ♢ loc. adj. De faţadă = de formă, pentru a salva aparenţele. – Din fr. façade (refăcut după faţă).
Trimis de cornel, 08.05.2004. Sursa: DEX '98

FAŢÁDĂ s. exterior, faţă. (faţadă unei clădiri.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

faţádă s. f., g.-d. art. faţádei; pl. faţáde
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

FAŢÁD//Ă faţadăe f. 1) Parte anterioara a unei clădiri unde se află intrarea principală. 2) Parte exterioară verticală a unei clădiri. faţadă laterală. /<fr. façade
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

FAŢÁDĂ s.f. Fiecare dintre feţele exterioare ale unei clădiri, ale unui monument etc.; (spec.) faţa unui edificiu. ♢ De faţadă = de ochii lumii, de formă. [cf. fr. façade].
Trimis de LauraGellner, 20.06.2006. Sursa: DN

FAŢÁDĂ s. f. fiecare dintre feţele exterioare ale unei clădiri, ale unui monument etc. o de faţadă = de ochii lumii, de formă. (< fr. faşade)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • faţádã — s. f., g. d. art. faţádei; pl. faţáde …   Romanian orthography

  • epigraf — EPIGRÁF, epigrafe, s.n. Scurt fragment, de obicei dintr o operă celebră, în versuri sau în proză, pus la începutul unei cărţi sau al unui capitol pentru a indica în mod concis ideea artistică a lucrării sau a capitolului respectiv; moto2. ♦… …   Dicționar Român

  • exterior — EXTERIÓR1, exterioare, s.n. Partea din afară a unui lucru. ♦ Mod de a se prezenta al unui persoane ca fizionomie, îmbrăcăminte, ţinută etc. [pr.: ri or] – fr. extérieur (lat. lit. exterior). Trimis de Zavaidoc, 13.09.2007. Sursa: DLRM  EXTERIÓR2 …   Dicționar Român

  • orologiu — OROLÓGIU, orologii, s.n. Ceas cu dimensiuni mari, fixat pe faţada unei clădiri sau pe un perete interior, pe o coloană etc. şi de obicei prevăzut cu un mecanism sonor care anunţă principalele unităţi de timp. – Din lat. horologium, it. orologio.… …   Dicționar Român

  • prostil — PROSTÍL, prostiluri, adj., s.n. (Edificiu antic) care are coloane numai pe faţada principală. – Din fr. prostyle. Trimis de ana zecheru, 20.04.2004. Sursa: DEX 98  prostíl adj. invar. (sil. mf. stil) Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • caboşon — CABOŞÓN, caboşoane, s.n. 1. Piatră preţioasă sau semipreţioasă fără faţete, fixată într o montură de metal. 2. (arhit.) Ornament mic de piatră încrustat într o faţadă. – Din fr. cabochon. Trimis de valeriu, 08.01.2003. Sursa: DEX 98  caboşón s.… …   Dicționar Român

  • distil — distíl s. n. (sil. mf. stil), pl. distíluri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  DISTÍL distilă (distili, distile) (despre o clădire) A cărei faţadă are numai două coloane. /<fr. distyle Trimis de siveco, 22.08.2004.… …   Dicționar Român

  • faţă — FÁŢĂ, feţe, s.f. I. 1. Partea anterioară a capului omului şi a unor animale; chip, figură. ♢ loc. adj. Din faţă = care se află înainte. De faţă = care se află prezent; care aparţine prezentului. ♢ loc. adv. În faţă = a) înainte; b) direct, fără… …   Dicționar Român

  • peristil — PERISTÍL, peristiluri, s.n. Galerie interioară sau exterioară formată dintr un şir de coloane sau de stâlpi, care mărgineşte o clădire, o grădină, o sală; ansamblul acestor coloane. ♦ A doua curte interioară a clădirilor romane, închisă şi… …   Dicționar Român

  • dodecastil — dodecastíl s. n. (sil. mf. stil), pl. dodecastíluri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  DODECASTÍL s.n. Edificiu a cărui faţadă are douăsprezece coloane. [< fr. dodécastyle, cf. gr. dodeka – douăsprezece, stylos –… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”