- orologiu
- OROLÓGIU, orologii, s.n. Ceas cu dimensiuni mari, fixat pe faţada unei clădiri sau pe un perete interior, pe o coloană etc. şi de obicei prevăzut cu un mecanism sonor care anunţă principalele unităţi de timp. – Din lat. horologium, it. orologio.Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX '98OROLÓGIU s. (înv.) orologhion, (înv., în Mold.) ornic. (Un orologiu pe faţada primăriei.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeorológiu s. n. [-giu pron. -giu], art. orológiul; pl. orológii, art. orológiile (sil. -gi-i-)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficOROLÓGI//U orologiui m. Ceas de dimensiuni mari, fixat în locuri publice (pe faţada unei clădiri sau pe un turn) ori pe un perete interior şi prevăzut, de regulă, cu un mecanism sonor, care anunţă principalele unităţi de timp. [Sil. -giu] /<lat. horologium, it. orologioTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXOROLÓGIU s.n. Ceas de dimensiuni mari aşezat de obicei pe o clădire mare. ♦ (Liv.) Ceas. [pron. -giu. / < fr. horloge, it. orologio, cf. gr. hora – oră, lego – spun].Trimis de LauraGellner, 01.01.2007. Sursa: DNOROLÓGIU s. n. ceas de dimensiuni mari pe faţada unei clădiri, pe un perete etc. (< lat. horologium it. orologio)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNorológiu (orológii), s.n. – Ceas mare. lat. horologium (sec. XIX). E dublet al lui orologhiu (mr. orologhe), s.n. (breviar), din mgr. ὠρολόγιον (Gáldi 216).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.