faptă

faptă
FÁPTĂ, fapte, s.f. Acţiune săvârşită, act îndeplinit de cineva; fapt; ispravă. ♢ Fapte de arme = acte de eroism militar. ♢ loc. adv. (înv.) În faptă = în realitate, de fapt. – lat. facta (pl. lui factum) devenit sg. f.
Trimis de cornel, 22.10.2007. Sursa: DEX '98

FÁPTĂ s. 1. lucru. (A comis o faptă nedemnă.) 2. ispravă. (Ce faptă ai mai comis?) 3. v. operă. (faptă de binefacere.) 4. act, acţiune, (înv.) deală, (fig.) pas. (Răspund de faptăele mele.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

fáptă s. f., g.-d. art. fáptei; pl. fápte
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

FÁPT//Ă faptăe f. Acţiune săvârşită de cineva; treabă. faptă eroică. ♢ În faptă în realitate. [G.-D. faptei] /<lat. facta
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • fáptã — s. f., g. d. art. fáptei; pl. fápte …   Romanian orthography

  • scandal — SCANDÁL, scandaluri, s.n. 1. Zarvă, vâlvă produsă de o faptă reprobabilă, ruşinoasă; indignare, revoltă provocată de o asemenea faptă. ♦ Zgomot mare, gălăgie, tărăboi. ♢ expr. (fam.) A face cuiva scandal = a mustra aspru, a certa pe cineva cu… …   Dicționar Român

  • abuz — abúz s. n. 1. întrebuinţare fără măsură a unui lucru; exces. 2. încălcare a legalităţii; faptă ilegală. ♢ abuz de putere = infracţiune manifestată prin depăşirea atribuţiilor; abuz de încredere = infracţiune constând din înşelarea încrederii… …   Dicționar Român

  • act — ACT, acte, s.n. 1. Document eliberat, emis etc. de o autoritate prin care se arată un fapt, o obligaţie, identitatea cuiva etc. ♢ Act de acuzare = concluzie scrisă întocmită de organele judiciare spre a dovedi vinovăţia cuiva. 2. Manifestare a… …   Dicționar Român

  • nebunie — NEBUNÍE, nebunii, s.f. 1. Pierdere a judecăţii din cauza unei boli mintale; demenţă, alienaţie mintală. ♢ loc. adv. (fam.) La nebunie = foarte mult, enorm. 2. Lipsă de judecată dreaptă, de minte, de cumpănire; nechibzuinţă, nesocotinţă, prostie.… …   Dicționar Român

  • păcat — PĂCÁT, păcate, s.n. 1. Călcare a unei legi sau a unei porunci bisericeşti, abatere de la o normă (religioasă); fărădelege; p. gener. faptă vinovată, greşeală, vină. ♢ Păcatul strămoşesc (sau originar) = (în concepţia religiei creştine) greşeala… …   Dicționar Român

  • stupiditate — STUPIDITÁTE, stupidităţi, s.f. 1. Însuşirea de a fi stupid, lipsă de raţiune, prostie. 2. Faptă sau vorbă de om stupid. Trimis de stupidul, 08.07.2004. Sursa: DLRC  STUPIDITÁTE, (2) stupidităţi, s.f. 1. Însuşirea de a fi stupid, lipsă de… …   Dicționar Român

  • abjecţie — abjécţie s. f. faptă, atitudine abjectă. (< fr. abjection, lat. abiectio) Trimis de tavi, 08.01.2003. Sursa: MDN  ABJÉCŢIE, abjecţii, s.f. Faptă, atitudine abjectă; ticăloşie, josnicie. – Din fr. abjection, lat. abjectio. Trimis de ana… …   Dicționar Român

  • acţiune — ACŢIÚNE, acţiuni, s.f. I. 1. Desfăşurare a unei activităţi; faptă întreprinsă (pentru atingerea unui scop). ♢ Om de acţiune = om întreprinzător, energic, care acţionează repede. ♢ expr. A pune în acţiune = a pune în mişcare. A trece la acţiune =… …   Dicționar Român

  • barbarie — BARBARÍE, barbarii, s.f. 1. Stare primitivă de dezvoltare social culturală. 2. Concepţie, atitudine, comportare care dovedesc lipsă de respect, dispreţ sau ură faţă de cultură şi de civilizaţie; (concr.) faptă care rezultă dintr o asemenea… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”