- abuz
- abúz s. n. 1. întrebuinţare fără măsură a unui lucru; exces. 2. încălcare a legalităţii; faptă ilegală. ♢ abuz de putere = infracţiune manifestată prin depăşirea atribuţiilor; abuz de încredere = infracţiune constând din înşelarea încrederii cuiva. (< fr. abus, lat. abusus)Trimis de tavi, 08.01.2003. Sursa: MDNABÚZ, abuzuri, s.n. 1. Încălcare a legalităţii; (concr.) faptă ilegală. ♢ Abuz de putere = delict săvârşit de cineva prin depăşirea atribuţiilor sale. Abuz de încredere = înşelăciune care constă din însuşirea ilegală, înstrăinarea sau refuzul de restituire a unui obiect încredinţat spre păstrare sau spre utilizare. Abuz de drept = delict care constă în exercitarea unui drept cu nesocotirea scopului său social-economic. 2. Întrebuinţare fără măsură a unui lucru; exces. ♢ loc. adv. Prin abuz = abuziv, exagerat. 3. (Rar) Eroare care constă din exagerarea unui fapt, a unei păreri etc. – Din fr. abus, lat. abusus.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98ABÚZ s. 1. exces, samavolnicie, silnicie, (înv. şi reg.) silă, (înv.) puternicie, (grecism înv.) catahris. (A fost blamat pentru abuzurile lui.) 2. v. exces.Trimis de siveco, 23.11.2008. Sursa: Sinonimeabúz s. n., pl. abúzuriTrimis de siveco, 21.04.2007. Sursa: Dicţionar ortograficABÚZ abuzuri n. 1) Lipsă de măsură; tot ce depăşeşte limitele normale; exces. abuz de medicamente. 2) jur. Încălcare a legalităţii; faptă ilegală. ♢ abuz de putere faptă săvârşită de cineva prin depăşirea împuternicirilor sale. Prin abuz în mod abuziv. /<fr. abus, lat. abususTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXABÚZ s.n. 1. Folosire fără măsură, excesivă a unui lucru; exces. 2. Depăşire a puterii, a unor prerogative; faptă ilegală. ♢ Abuz de putere = delict constând din trecerea peste împuternicirea pe care o are un funcţionar sau o instituţie; abuz de încredere = delict constând din înşelarea încrederii cuiva; prin abuz = abuziv. [< fr. abus, lat. abusus < abutor – a folosi rău].Trimis de LauraGellner, 15.02.2006. Sursa: DN
Dicționar Român. 2013.